Sări la conţinut
Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Clericalism şi anticlericalism – evoluţia sensurilor termenilor şi a urgenţelor în Biserică şi societate

martie 29, 2022

Termenul clericalism a apărut în limbajul curent în jurul anului 1855 în Franţa, mai ales printre republicani şi desemna atunci insistenta voinţă şi dorinţa vie a ierarhiei Bisericii Catolice, a clerului catolic de a se amesteca în afacerile statului (francez), de a avea o influenţă şi oarecare putere de decizie indirectă în politică sau printre politicieni, în pofida opoziţiei vehemente a partizanilor republicii.

La 4 mai 1877 în Camera Deputaţilor din Paris, Leon Gambetta, un mare orator politic francez republican, denunţa clericalismul, citându-l pe prietenul său, ziaristul Alphonse Peyrat: “Clericalismul? Iată inamicul!”

Această ideologie îşi are originile în sângeroasa revoluţie franceză de la sfârşitul secolului al XIX-lea, masoneria care a controlat strict politica franceză şi apoi europeană după 1789, impunând această excludere a clerului catolic de la participarea la viaţa polítică şi îndeosebi de la luarea deciziilor politice importante sau chiar si de la influenţarea lor, inclusiv pornind o persecuţie necruţătoare anticatolică şi anticlericală, cuprinzând chiar şi crime abominabile în timpul marii terori revoluţionare.

După legea franceză din 1905, Biserica şi Statul au fost separate complet, astfel că înţelesul termenului clericalism a fost schimbat în acest sens. Din anii ’50-’60, dar mai ales ’70, sub influenţa laicizării crescânde şi a Conciliului Vatican II, sensul termenului clericalism a desemnat, în acelaşi timp, locul central al preotului (parohului) în viaţa parohiei şi modul în care acesta poate abuza de puterea sa. De la chestiunea tutelei Bisericii asupra Statului (raporturile între două instituţii) se trecea la problema tutelei unei persoane clericale asupra altora laice, a celorlalte persoane dintr-o parohie. episcopie, arhiepiscopie, mitropolie, respectiv a preotului, episcopului, arhiepiscopului sau mitropolitului ori cardinalului asupra enoriaşilor sau credincioşilor.

Acest înţeles a rămas şi astăzi valabil, situaţia relaţiei dintre paroh sau episcop ori cardinal şi credincioşi ori enoriaşi acutizându-se pe fondul descoperirii şi publicării unor tot mai grave şi numeroase abuzuri clericale de putere. În aşa măsură că în prezent se simte nevoia unei reaşezări complete a acestor raporturi pe baze legale, clare şi fără echivoc, total corecte din punct de vedere moral şi doctrinar, fără a mai susţine a priori pretinsa superioritate intelectual-teologică şi spiritual-morală a clericilor, fără a-i elogia neîncetat, fără a-i asculta cu supunere oarbă, totală, fără crâcnire, în orice împrejurare, fără a le apăra în mod absurd “inocenţa” şi fără a le proclama în mod ridicol “sfinţenia” în ciuda acuzaţiilor, indiciilor şi dovezilor contrare de vinovăţie şi, mai ales, ignorând total pe viitor impunitatea lor în cazurile de abuzuri şi ilegalităţi de orice fel.

Trebuie să-i avem ca model şi ghid numai pe sfinţi şi pe acei clerici imitatori ai lor, cei cu adevărat drepţi, ale căror fapte (nu doar vorbe) dovedesc trăirea lor creştină curată şi perfect conformă învăţăturii dogmatice şi morale catolice. De exemplu, pe abatele francez Pierre, căruia viitorul cardinal Henri de Lubac, pe atunci doar preot, îi dădea următorul sfat în ajunul consacrării sale sacerdotale, pe 14 august 1938: “Mâine, când vei fi întins pe dalele capelei, să nu faci decât o rugăciune către Spiritul Sfânt: cere-I să-ţi dea anticlericalismul sfinţilor!” (L’abbé Pierre, une ame d’âcier trempé dans l’amour. Homélie du cardinal Roger Etchegaray, în “La Croix”, 16 avril 2013).

Biserica actuală se află în multiple grave crize: a vocaţiilor (sacerdotale, monahale, dar şi matrimoniale), a teologiei (deraiată pe pantele ecologiei, migraţiei ilegale, ideologiei de gen, noii ordini mondiale, marxismului cultural, corectitudinii politice, falsei fraternităţi umane universale de tip masonic, sincretismului religios), a familiei, a spiritualităţii, a moralităţii, a legitimităţii, competenţei, corectitudinii, purităţii dogmatice şi onestităţii ierarhiei, a autonomiei faţă de stat, a laicizării excesive sau secularizării, a sincerităţii, a autenticităţii etc.

Clericalismul nu este altceva decât devierea de la veritabila paternitate spirituală, pe care întreaga clasă sacerdotală trebuie să o exercite prin vocaţie şi din însărcinare divină în Biserică în beneficiul credincioşilor, deci a fiilor spirituali ai preoţilor din fiecare comunitate catolică, respectându-le pe deplin demnitatea, libertatea, conştiinţa. Pentru un fiu, tatăl său (fie doar şi cel spiritual) nu este o fiinţă atotputernică, despotică, abuzatoare, pe care trebuie să o asculte şi servească mereu şi căreia să i se supună orbeşte, precum un sclav, indiferent de situaţie, doar pentru că acel părinte (se presupune că) îi este superior, are o funcţie de răspundere sau de conducere, într-un cuvânt pe motiv că este mai “mare”. Categoric, nu! Orice abuz fizic (cu atât mai mult, sexual) sau spiritual, de putere, de autoritate şi/sau de încredere este un păcat foarte grav, care îl descalifică total şi permanent pe făptuitor, fie el chiar preot ori episcop, adică părinte spiritual. Totodată, fiul este chemat de Dumnezeu, la rândul lui, să aibă o atitudine de smerenie şi de serviciu, de caritate şi de libertate asumată, conform unei conştiinţe creştine mature, adevărate.

În privinţa raporturilor Stat-Biserică, acestea continuă să fie complexe în ţara noastră şi peste tot în lume. Pe alocuri aceste relaţii sunt tensionate în ţări ca Franţa unde separarea dintre aceste instituţii, secularizarea şi laicismul domină (nu mai vorbesc de statele atee comuniste: China, Coreea de Nord, parţial Cuba, Vietnam, ba chiar şi în catolicele Nicaragua şi Venezuela ori de statele islamice: Iran, Yemen, Pakistan, Afganistan, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite etc. sau de alte ţări cu religii oficiale unice care îi discriminează masiv şi constant pe creştini: Bangladesh, India, Buthan, Nepal), dar de cele mai multe ori în perfectă simbioză, ca să nu zic chiar complicitate, având în vedere contextul mondial, european şi naţional actual.

Să ne gândim doar la alegeri şi la campaniile electorale, la ajutoarele financiare şi subvenţiile de stat primite de culte, la colaborarea multor clerici, a ierarhilor inclusiv, cu Securitatea şi cu serviciile secrete succesoare ei, sau la colaborarea strânsă între state şi culte în timpul celor 2 ani de pandemie în “lupta anti-covid 19” (soldată cu închiderea lăcaşurilor de cult pentru credincioşii simpli timp de 2-6 luni în 2020, deci cu interzicerea exercitării unui drept fundamental, cel la manifestare religioasă, prin prohibirea şi mai apoi limitarea accesului la catedrale, bisericile parohiale, capele, oratorii, cimitire, la slujbele religioase, liturghii, procesiuni, pelerinaje, ceremonii, reuniuni, vizite şi adoraţii euharistice, sacramente etc., ori suspendarea miselor sub pretextul noilor variante ca Omicron, chiar de Crăciunul 2021 – de ex., în cazul Quebec/Canada, prin decizia abuzivă a  arhiepiscopului şi cardinalului Gerald Lacroix, dar şi impunerea mai recentă în unele dieceze a “certificatului verde/anti-covid” sau chiar a dovezii exclusive a vaccinării drept condiţie obligatorie de acces la liturghie sau alte ceremonii religioase ori la tainele sfinte[1] în capele, biserici, catedrale, sanctuare, oratorii etc. în 2021)[2] ori la planurile de resetare a lumii[3] (temele predilecte fiind salvarea planetei – “casa comună”, a pădurilor amazoniene, a speciilor de faună şi floră în pericol de extincţie, frânarea schimbărilor climatice, a încălzirii globale, reducerea poluării, diminuarea consumului şi a risipei alimentare sau de apă, dezvoltarea economică sustenabilă, pe baze ecologice, corectitudinea politică, marxismul cultural, teologia eliberării, susţinerea şi privilegierea ori avantajarea minorităţilor rasiale sau sexuale, a mişcărilor adiacente lor ca BLM şi LGBTIZ(AQX)+, integrarea şi favorizarea migranţilor ilegali, promovarea fraternităţii universale de sorginte masonică între toţi oamenii şi toate religiile, supunerea oarbă faţă de ONU (susţinerea totală pentru agenda 2030) şi OMS, proiectele mai discrete şi de viitor mai îndepărtat privind religia unică mondială sau uniunea confederativă inter-religioasă şi guvernul unic mondial etc.).

Să sperăm că gigantescul Sinod al sinodalităţii/despre sinodalitate (cam confuză şi neinspirată denumire), iniţiat în octombrie 2021 cu faza locală şi planificat să se termine spre fínele anului 2023, nu va fi doar o expresie megalomanică, utopică, ci va schimba ceva în bine măcar în acest sens şi nu va fi doar un nou bla-bla-bla, improvizat şi confuz, tipic stilului bergoglian sau, mai rău, un creuzet de erezii, schisme, sacrilegii şi blasfemii, precum “Calea sinodală” din Germania (2019-2022), patronată de preşedinţii Conferinţei Episcopale Germane din aceşti ani: cardinalul Reinhard Marx şi episcopul Georg Bätzing, cu masive influenţe în alte state/dieceze germanice ori nordice (Austria, Luxemburg, Elveţia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Estonia etc.), sau chiar o altă ocazie majoră de erezii şi apostazii ca cea de la şi de după Sinodul Amazonic din octombrie 2019: cultul idolatric adus public de mulţi dintre clericii şi laicii pretinşi catolici participanţi la sinod, în frunte cu diverşi cardinali şi cu însuşi ierarhul argentinian iezuit (acuzat şi, se pare, motivat bănuit a fi mason)[4] Jorge Mario Bergoglio ce ocupa tronul papal, la fel ca şi acum, cu o legitimitate semnalată de mai mulţi clerici şi laici catolici specialişti în drept canonic, limba latină, istorie ecleziastică, filosofie sau teologie dogmatică şi morală din toată lumea (cu precădere din Italia, SUA, Spania, Columbia, Mexic) ca fiind foarte discutabilă (din cauza controverselor privind validitatea şi liceitatea renunţării Papei Benedict al XVI-lea în 11/28 februarie 2013 şi privind validitatea şi liceitatea alegerii de către cardinali a lui Bergoglio/Francisco ca succesor papal al acestuia la 13 martie 2013, sub influenţa presiunilor şi manipulărilor comise de aşa zisa “Mafie din San Galo”[5], după cum a mărturisit în biografia sa autorizată publicată în septembrie 2015, dar şi verbal, în mod public, chiar unul dintre membrii – începând din 1999 – acestei grupări secrete de cardinali masoni constituite în 1996, belgianul Godfried Maria Jules Danneels, decedat în 14 martie 2019), respectiv adorarea sau venerarea idolului feminin de origine andină Pachamama/Mama-Pământ[6] (zeitate păgână a fertilităţii şi vitalităţii, dar al cărei nume este din punct de vedere cosmologic şi mai cuprinzător: pacha în quecha, aymara şi alte idiomuri andine sau amazonice însemnând totodată lume, univers, spaţiu-timp; o falsă divinitate căreia, conform cercetărilor istorice şi descoperirilor arheologice din America de Sud, i se aduceau/aduc periodic ofrande alimentare şi libaţii, îndeosebi de frunze de coca, porumb, alte vegetale locale şi de băuturi mai mult sau mai puţin tradiţionale, precum şi jertfe sângeroase: de animale, mai ales de pui de lamă sau alpaca, iar uneori chiar sacrificii umane, de preferinţă de sugari ori copii mici, totul fiind completat de invocaţii spiritiste şi ceremonii tipice vrăjitoreşti/şamanice) într-o reprezentare stranie, originală, a unei femei indigene din selvă, nudă şi gravidă în cel mai avansat stadiu, aproape gata de a naşte copilul (cel care, după interpretările teologice veritabil catolice ale exorciştilor, îl reprezintă chiar pe Antichrist – motiv pentru care Pr. Hugo Valdemar, canonic penitenţiar în Arhidieceza de Ciudad de México, în cadrul unei ceremonii catolice de reparare a afrontului adus lui Dumnezeu prin această clară încălcare a primei porunci, în curtea bisericii parohiei sale, Nuestra Señora de Guadalupe Reina de la Paz, chiar a ars în public 3 replici/imagini similare din hârtie ale idolului satanic pe data de 03.11.2019)[7], atât în America Latină: Brazilia, Perú, Columbia, Argentina, Ecuador, Chile, Bolivia, cât şi în alte state, inclusiv în Italia, mai ales în 3 bazilici catolice din Roma, între care “Santa Maria” in Traspontina, şi chiar în Catedrala “San Pietro” (plus în grădinile vaticane unde a avut loc alt act public de idolatrie) spre consternarea şi indignarea multor simpli credincioşi catolici (tânărul ziarist şi politician catolic austriac Alexander Tschugguel a scos cele 5 statui din lemn ale idolului pachamamic din menţionata biserică carmelitană de lângă Vatican şi le-a aruncat de pe Podul Sant’ Angelo în râul Tibru pe 21 octombrie 2019, de unde au fost recuperate întregi de carabinieri, Bergoglio scuzându-se public pentru acest act pe care l-a calificat drept “vandalism” şi restaurând imaginile idolatriei sale, fiind secondat de arhiepiscopul Vienei, cardinalul Christoph Schönborn, în timp ce majoritatea catolicilor practicanţi, consideraţi “conservatori” sau “rigizi” de Francisco şi partizanii săi, l-au interpretat ca pe un act de “mânie sfântă”, de reparaţie şi laude aduse Unicului Dumnezeu), dar şi spre confuzia multor altora, provocând o fermă condamnare din partea episcopului emerit de Marajó, oraş din Amazonía Braziliei, José Luis Azcona, care a denunţat “idolatría” şi “scandalul” produs de cultul public adus de unii participanţi (importanţi) imaginilor pachamamice la diverse evenimente desfăşurate în cadrul (anti-) Sinodului Amazonic.[8]

Sper sincer să nu fie o nouă formă fără fond şi fără rost sau chiar o manifestare bisericească şi mediatică masivă, dar de fapt, contrară dogmelor ori moralei catolice veritabile (“ortodoxiei catolice”), Revelaţiei Divine, adică Sfintelor Scripturi şi Sfintei Tradiţii, aşa cum par a indica din nefericire foarte multe din declaraţiile, actele, deciziile, semnalele, iniţiativele, fenomenele, sinoadele şi procesele “progresiste” din cadrul evoluţiei extrem de întortocheate a vieţii publice recente (2013-2021) a Bisericii Catolice, tot mai învăluită şi înnecată de fumul satanic ce a pătruns prin diverse crăpături chiar în interiorul ei (aşa cum avertiza însuşi Papa Paul al VI-lea), inclusiv până la vârful său (aş spune eu), determinându-l pe Sf. Papă Leon al XIII-lea ca, după o şocantă viziune înfricoşătoare a ameninţării diabolice a francmasoneriei asupra Bisericii avută la finalul unei mise din ziua de 13 octombrie 1884, să compună o rugăciune exorcizantă antidemonică pentru salvarea Bisericii adresată în special Sf. Arhanghel Mihail, căpetenia miliţiilor cereşti şi să introducă rostirea ei obligatorie la fínele liturghiei peste tot în lumea catolică (Acta Apostolicae Sedis, 18 mai 1890, p.743).

Iar dacă, – DOAMNE, fereşte-ne! – se va continua pe linia acestor evoluţii negative, seculariste ori protestantizante din Biserică şi se va confirma predicţia finalizării nefaste a acestui “mare” Sinod despre sinodalitate/al sinoadelor cu teze şi concluzii ori chiar decrete care atacă magisteriul Bisericii Catolice, contrazic Catehismul Catolic sau pretind modificarea dogmelor imuabile ale credinţei şi morale catolice milenare, noi toţi catolicii adevăraţi, fie clerici, fie laici, inclusiv simpli credincioşi, trebuie să le respingem, să le denunţăm ca erezii, blasfemii, sacrilegii sau apostazii şi să ne împotrivim lor şi emitenţilor sau adepţilor lor, cu orice preţ, rămânând până la sfârşit pe deplin fideli lui Isus Cristos şi învăţăturilor sale autentice originale, păstrându-ne astfel conştiinţele şi sufletele curate, şi chiar împotrivindu-ne unui papă dictator (perronist)[9], eretic sau fals (antipapă).

Să nu uităm că Papa Adrian al II-lea (867-872) afirma cu referire la cazul complicităţii la erezie ori a neglijenţei/ezitării/refuzului Papei Honoriu I (625-638) în a condamna erezia monotelistă că erezia este singurul caz când supuşii se pot revolta în mod legitim, este unica crimă pentru care inferiorii pot să opună rezistenţă superiorilor şi să le respingă doctrina vădit eronată, eretică.

Reamintim, de altfel, că la Conciliul din Konstanz (1414-1418) s-a pus capăt marii schisme sau schismei occidentale (1378-1418) prin alegerea Papei Martin al V-lea, iar toţi cei 3 pretendenţi rivali consideraţi anterior “papi” concomitent (Grigore al XII-lea, Benedict al XIII-lea, Ioan al XXIII-lea) au fost depuşi din funcţie/oficiu, imperativ cerându-li-se demisiile (doar Grigore al XII-lea a făcut-o, se pare, sincer şi umil, dar ceilalţi doi anti-papi au fost depuşi de conciliu deoarece Benedict al XIII-lea a refuzat, respectiv Ioan al XXIII-lea a minţit cu ipocrizie şi a înşelat, ceea ce a condus la condamnarea lui Benedict al XIII-lea şi la arestarea şi depunerea lui Ioan al XXIII-lea la 29 V 1415). Anterior, la Conciliul din Pisa (1409), conciliu considerat însă necanonic, invalid şi ilicit de majoritatea canoniştilor sau marilor teologi, 2 dintre aceiaşi antipapi rivali amintiţi: Grigore al XII-lea şi Benedict al XIII-lea refuzaseră să coopereze şi fuseseră destituiţi, fiind înlocuiţi cu un alt antipapă, Alexandru al V-lea, cel care a murit totuşi repede, în 1410, fiind succedat de antipapa Ioan al XXIII-lea.

Iar cardinalul inchizitor iezuit şi profesorul de teologie Sf. Roberto Bellarmino (sec. XVII), pe urmele Papei Adrian al II-lea (sec. IX), legitima rezistenţa/opoziţia nu doar faţă de falsa autoritate spiritual-bisericească, cea pretinsă de anti-papi ori de papii eretici sau apostaţi (cei care învaţă erori doctrinare ori au abandonat credinţa creştină şi, drept urmare, conform învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, sunt excomunicaţi automat, latae sententiae, pierzând şi funcţia de papă şi calitatea de creştin membru al Bisericii, deci putând fi apoi judecaţi şi condamnaţi şi sancţionaţi), ci şi faţă de supremii pontifi romani abuzivi, răi din punct de vedere moral, ce dau legi şi/sau ordine nocive, sunt tirani, vicioşi ori corupţi, risipesc averea Bisericii, comit agresiuni, vând bunurile şi funcţiile ecleziastice, care oprimă Biserica, blasfemiază, îi ajută pe cei răi, îi persecută pe cei buni, dau exemple personale proaste ce pot ucide sufletele, acţionează contra binelui comun şi a carităţii: “Întrucât este licit să vă împotriviți Pontifului care atacă trupul [inclusiv al Bisericii – n.n.], este, de asemenea, licit să rezistați celui care atacă sufletele sau distruge ordinea civilă sau mai ales încearcă să distrugă Biserica. Eu spun că este permis să-l înfruntați, nefăcând ceea ce poruncește și împiedicând executarea voinței sale. Totuși, nu este legal să-l judeci, să-l pedepsești sau să-l destitui, deoarece acestea sunt acte care aparțin unui superior.” (De Romano Pontefice, Cartea a II-a, Capitolul 29)

Căci, după cum ne învăţa Sf. Papă Leon al XIII-lea, în Enciclica Satis Cognitum (#15), la 29 iunie 1896, vorbind despre orice fel de ierarhi sau şefi ecleziastici (episcopi, cardinali sau papi): “Aşadar cel care nu se află în comuniune cu Sf. Petru nu poate fi părtaş la autoritatea sa, căci este absurd a se imagina că cel care este în afară poate conduce în Biserică.”

Deci azi putem considera starea lui Jorge Mario Bergoglio Sivori ca fiind probabil una de excomunicare latae sententiae, conform canoanelor 1364, 1369, 1376, 1314, 1331, 1332 CIC din cauza diverselor erezii (inclusiv cu blasfemii, sacrilegii, abuzuri), mai ales a idolatriei pachamamice și a notei din Amoris Laetitia despre posibilitatea admiterii divorțului pentru anumite persoane catolice, admiterii adulterului acestora, a atentatului la sacramentele căsătoriei şi Euharistiei prin aprobarea sacrilegiului contra cununiei religioase și a Euharistiei și prin admiterea la sacramentul euharistic a divorțaților care trăiesc în adulter (fiind doar recăsătoriți civil, unii chiar au copii ilegitimi, inclusiv), promovarea unor idei schismatice cu iz masonic, ezoteric, sincretic gen „religia abrahamică” (religia unică mondială?!), „fraternitatea umană universală” (fără Cristos, de tip masonic), permisivitatea crescută față de ideologia de gen, de laicii sau chiar clericii LGBTIX+, permiterea accesului la împărtășanie pentru politicienii pro-avort (ex. Joe Biden, Nancy Pelosi), cvasi-interzicerea misei tridentine sau a ritualului vechi latin (vetus ordo), abuzurile administrative (inclusiv, destituiri/demiteri de ierarhi, reduceri la starea laicală a altor clerici critici și închiderea de seminarii) la adresa celor ce nu aprobă, nu preiau sau nu aplică toate ideile sale „progresiste” (de pildă, un episcop din Puerto Rico a fost demis doar pentru că a apărat dreptul la obiecția de conștiință pe tema vaccinării), impunerea dictatorială a vaccinului anti-covid 19, a supunerii oarbe la deciziile OMS și ONU etc. etc. etc.

Gabriel CATALAN


[1] Spovedania/mărturisirea şi împărtăşania/comuniunea, dar şi mirul şi maslul, ba chiar şi cununia au fost/sunt cele mai afectate, fiind şi cele mai des solicitate şi administrate. În multe state occidentale europene şi americane, dar şi în altele de pe alte continente au fost făcute abuzuri grave, unele fiind chiar evidente sacrilegii. De exemplu, destul de mulţi episcopi, abaţi sau presbiteri din SUA, Franţa, Italia, Germania, Austria, Argentina, Perú, Mexic, Filipine, Coreea de Sud etc. au impus în mod total necanonic (a se vedea canonul 912 CIC, coroborat cu can. 915, ca şi dispoziţiile excepţionale/dispensele papilor Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea acordate doar temporar şi zonal pentru episcopii care preluaseră sub influenţă protestantă practica împărtăşirii în mână), sub absurde şi complet ridicole pretexte sanitare, distribuirea Sfintei Euharistii exclusiv în palmă, niciodată direct în gură/pe limbă, uneori ajungându-se la extreme sacrilege precum “autoservirea” credincioşilor prin ambalarea în pungi de plastic a ostiilor consacrate, montarea unor paravane de plexiglas prin care clericii să dea euharistia, sigilarea/închiderea confesionalelor, chiar refuzul de a le da cuminecătura celor care îngenuncheau venind la comuniune (şi în bisericile din Bucureşti s-a impus în aceşti din urmă ani o “modă” practic lipsită de evlavie, cel puţin, ca preotul să iasă din altar la momentul împărtăşirii credincioşilor, evitând sau îngreunând mult astfel ca aceştia să îngenuncheze pe scările mici din jurul altarului; mai mult, au existat cazuri în care rarii enoriaşi care, totuşi, îngenuncheau chiar şi aşa, să fie certaţi în mod abuziv şi ameninţător de preot, cum o face tot mai des – din păcate – pr. Ioan Ciobanu, parohul Catedralei “Sf. Iosif”) – totul pentru a nu se infecta, chipurile preoţii/confesorii de la enoriaşii spovediţi ori împărtăşiţi. Ba chiar au fost cazuri de seminarii închise (în San Rafael/Mendoza/Argentina) şi de presbiteri suspendaţi sau sancţionaţi de asemenea ierarhi abuzivi, prea puţin sau deloc pioşi (ca Eduardo María Taussig, episcopul de San Rafael/Argentina). Mai nou, tuturor angajaţilor Vaticanului li s-a impus vaccinarea obligatorie, cei ce refuză fiind concediaţi.

[2] Sub pretextul unei grave crize sanitare, au fost/sunt încălcate, astfel, în majoritatea statelor lumii, de către autorităţile civile sau/şi militare, dar şi de cele religioase, inclusiv de o parte considerabilă a ierarhiei catolice, mai multe drepturi umane şi libertăţi civice, printre care libertatea de manifestare a credinţei religioase, fiind violate constituţiile (de pildă, art.1 § 3 şi 5; 4; 11 § 1 şi 2; 15; 16 § 1 şi 2; 20; 26 § 2; 29 § 3 şi 5; 30; 39; 53; 58 din Constituţia României), legile penale (de ex., în România, art.381 din Codul Penal, intitulat Împiedicarea exercitării libertăţii religioase: (1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”) şi Codex Iuris Canonici (can. 208-214, 223-225, 227, 387, 747, 756-757, 760-765, 767-768, 771-772, 794, 834-841, 897-899, 912, 915, 918, 920, 931, 937, 1375, 1389).

[3] Câţiva ierarhi catolici, printre care cardinalul german Gerhard Ludwig Müller, fost prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, înalt judecător al Curiei romane, Joseph Zen, cardinalul chinez din Hong Kong, cardinalul nord-american Raymond Leo Burke, fost prefect al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice, fost arhiepiscop de St. Louis, patron al Ordinului Suveran Militar Ospitalier “Sf. Ioan” din Ierusalim, Rhodos şi Malta, cardinalul leton Jānis Pujats de Riga, arhiepiscopul italian Carlo Maria Viganó, fost nunţiu în SUA, episcopii Joseph Strickland de Tyler/Texas şi Athanasius Schneider din Astana/Kazahstan au criticat dur şi au denunţat de mai multe ori în 2020 şi 2021 aceste planuri obscure, acuzând super-bogaţii lumii şi guvernele (mai ales, pe cele ale statelor puternice) că folosesc pandemia drept pretext pentru a-şi atinge interesele prin măsuri abuzive, dictatoriale, inclusiv prin imixtiuni în viaţa intimă a cetăţenilor, violarea unor drepturi fundamentale ale omului, a mai multor libertăţi civice şi încălcarea autonomiei Bisericii – a se vedea https://www.die-tagespost.de/kirche-aktuell/weltkirche/kardinal-mueller-mit-mir-hat-kein-mitbruder-gesprochen-art-208283; https://www.welt.de/politik/deutschland/article235631970/Corona-Verschwoerung-Kardinal-Mueller-befuerchtet-Ueberwachungsstaat-mit-totaler-Kontrolle.html?fbclid=IwAR0gz4v5K4hWqRUKvolSj0-8-ssMiYLmNNhG7-20jc4BDCXPPfl3EQQYJec; https://twitter.com/Inst_StBoniface/status/1467949581413535751; https://evz.ro/cardinalul-muller-nu-este-teoria-conspiratiei-pandemia-e-folosita-pentru-masuri-discutabile-statul-nu-are-dreptul-sa-se-amestece-in-biserica.html; https://www.activenews.ro/covid-era-covid-si-marea-resetare-the-great-reset/Cardinalul-Gerhard-M%C3%BCller-inca-un-conspirationist-precar-cum-ar-zice-Vasile-Banescu-Pandemia-de-coronavirus-este-folosita-de-elitele-globaliste-ca-Soros-Schwab-si-Gates-pentru-a-impune-Vaccinarea-si-apoi-Marea-Resetare.-VIDEO-171445; https://www.stiri-alternative.ro/red-pill/cardinalul-muller-soros-gates-si-schwab-folosesc-pandemia-pentru-a-obtine-control-total/; https://www.clarin.com/mundo/-complot-demoniaco-insolito-argumento-enemigos-papa-negar-pandemia_0_9speBs8d0.html; https://www.marcotosatti.com/2021/05/08/vigano-y-el-covid-un-plan-infernal-y-la-persecucion-del-final-de-los-tiempos/; https://www.newsweek.com/archbishop-says-coronavirus-pandemic-has-led-satan-going-frenzy-calls-mass-exorcism-holy-1497381; https://www.ansa.it/english/news/vatican/2021/11/10/vigano-says-covid-doesnt-exist-paglia-dismayed_c1fa69ae-2cc3-4c50-a4ff-6b4e87f5f5d4.html; https://www.activenews.ro/opinii/Abp.-Vigan%C3%B2-reflects-on-Catholic-Easter-2021-in-light-of-coronavirus-tyranny-%E2%80%9EIf-we-allow-the-hateful-tyranny-of-sin-and-rebellion-against-Christ-to-be-established-the-folly-of-Covid-will-be-only-the-beginning-of-hell-on-earth.-166092; https://www.luju.ro/alianta-antiglobalista-arhiepiscopul-carlo-vigano-apel-la-formarea-unei-aliantei-mondiale-crestine-contra-marii-resetari-de-2-ani-suntem-martorii-unei-lovituri-de-stat-globale-o-elita-financiaro-ideologica-a-preluat-controlul-asupra-unei-parti-a-guvernelo; https://www.youtube.com/watch?v=dW3Tl8yRxS4.   

[4] Masoneria a fost condamnată explicit de 3 papi în anii 1738, 1751 şi 1884. Ultimul papă ce a condamnat o asociaţie masonică (Rotary Club) a fost Pius al XII-lea. Bergoglio a semnat încă din 1977 în stil masonic, a fost/este membru onorific al Rotary Club din Argentina din 1999, a folosit salutul masonic, a fost felicitat în mai multe ocazii de vreo 70 de loji masonice din toată lumea, are dubioase gusturi artistice holistice, alchimiste, spiritiste şi indigeniste (vezi pesebrele din Vatican din 2020 şi 2021, de exemplu) şi poartă, de obicei, la gât o cruce metalică cu imaginea Bunului Păstor, un simbol des folosit de (pseudo-)masonii rozacrucieni de gradul 18, având şi alte înclinaţii magico-ezoterice şi promovând constant similare noutăţi şi inovaţii ritualico-simbolice sau filosofico-teologice, inclusiv liturgice, precum fraternitatea umană universală, ecumenismul dus la extrem (mai ales cu musulmanii, dar şi cu protestanţii sau cu păgânii amazonieni animişti pachamamici), prin teza absurdă că Dumnezeu aprobă şi doreşte o varietate de religii şi credinţe în toată lumea şi că toate ar fi valide şi respectabile – https://www.liberoquotidiano.it/articolo_blog/blog/andrea-cionci/25534079/guerriero-presepe-castelli-a-san-pietro-ha-corna-e-un-teschio-in-fronte-media-censurano-pubblico-inferocito-insulti-social.html; https://www.liberoquotidiano.it/articolo_blog/blog/andrea-cionci/29750218/nuovo-presepe-piazza-san-pietro-dal-villaggio-ultimi-adoratori-dea-pagana-pachamama.html; https://www.liberoquotidiano.it/articolo_blog/blog/andrea-cionci/29921512/papa-francesco-jorge-bergoglio-audio-premier-spagnolo-sanchez.html; https://www.youtube.com/watch?v=mf5BppW4Dmk&t=135s; https://www.liberoquotidiano.it/articolo_blog/blog/andrea-cionci/27452309/papa-francesco-strano-culto-maria-scioglie-nodi-risvolti-esoterico-massonici.html; https://www.liberoquotidiano.it/articolo_blog/blog/andrea-cionci/25354748/nuovo-messale-bergoglio-domenica-prossima-in-vigore-politicamente-corretto-contro-teologia-san-tommaso-rugiada-massoneria-al.html; https://www.liberoquotidiano.it/articolo_blog/blog/andrea-cionci/26164996/papa-francesco-massoneria-elogio-bergoglio-fratellanza-universale-concetto-anticristico.html; https://www.lastampa.it/topnews/primo-piano/2021/03/14/news/il-papa-e-la-vita-dopo-il-virus-ecologia-e-solidarieta-i-pilastri-del-nuovo-mondo-1.40023014/; https://www.alertanacional.es/la-iglesia-catolica-en-manos-de-quien-quiere-destruirla-jorge-mario-bergoglio-firmaba-como-mason-desde-1977/#; https://notiredmerida.com/2020/10/08/la-enciclica-fratelli-tutti-da-la-impresion-de-haber-sido-escrita-por-un-mason-carlo-maria-vigano/; https://solvesecret.com/2020/03/04/why-do-freemasons-like-pope-francis/; https://www.youtube.com/watch?v=nNK8ZGiRGbk; https://www.fromrome.info/2020/02/04/letter-to-the-editor-bergoglio-is-a-freemason/; https://www.fromrome.info/2020/02/05/vatican-intelligence-officer-i-am-a-freemason-and-so-is-bergoglio/; https://traditional-catholic-prayers.blogspot.com/2014/04/meet-frank-absolute-proof-that.html?m=1.

[5] https://notiredmerida.com/2021/11/10/el-nombre-el-programa-y-la-eleccion-de-francisco-parecen-frutos-de-maniobras-mafiosas-cuidadosas-y-calculadas/.

[6] https://es.wikipedia.org/wiki/Pachamama; https://es.wikipedia.org/wiki/D%C3%ADa_de_la_Pachamama.

[7] https://www.aciprensa.com/noticias/sacerdote-quema-replicas-de-polemica-imagen-de-la-pachamama-en-mexico-video-31999; https://gloria.tv/post/xRUGeuu6nNbs6o8SPCUcFKJfF; https://lanuovabq.it/it/el-lugar-de-la-pachamama-esta-en-el-infierno-por-eso-queme-ese-idolo; http://nazareusrex.blogspot.com/2019/11/el-padre-hugo-valdemar-presidio-un-acto.html; https://www.infocatolica.com/?t=noticia&cod=36196.

[8] https://www.liberoquotidiano.it/news/personaggi/24107011/papa-francesco-pachamama-gesto-mai-visto-prima-destabilizza-vaticano.html; https://www.labottegadelbarbieri.org/viva-papa-francesco-e-anche-la-pachamama/; https://www.aciprensa.com/noticias/obispo-denuncia-la-idolatria-y-el-escandalo-provocado-por-las-imagenes-de-la-pachamama-48770; https://www.heraldo.es/noticias/internacional/2019/10/25/el-papa-pide-perdon-a-los-ofendidos-por-el-robo-de-estatuas-de-la-pachamama-1340601.html; https://www.google.com/search?sxsrf=AOaemvJU5bXYHI9eW0iR9CimxOg2BCakgw:1639950715660&source=univ&tbm=isch&q=bergoglio+y+pachamama&fir=EipIY8EA4iB4aM%252CAce531Bc5-cOoM%252C_%253BLgnHPQFnXi23fM%252C51dteo_YLNYoIM%252C_%253BstN0SMw4_J33PM%252CJtyaAOVj2cKBfM%252C_%253BtgczEYZeEQsTQM%252CbTXxrXz30-kyhM%252C_%253BeibZpyVGau_tKM%252CQIVOgUMbDdhBxM%252C_%253BGdFRg4XDXbmRKM%252CHxXNuSsHIfrZUM%252C_%253BuZ0t0Ve3NxD16M%252CMnN_BWz8h_-ndM%252C_%253BhGvnXsEFY3XARM%252CbTXxrXz30-kyhM%252C_%253B0UnUMYhA0R1dJM%252CbTXxrXz30-kyhM%252C_%253B917YEYi8xHdihM%252CKaxwFmSf0evtzM%252C_&usg=AI4_-kSmh9sWQuSMaegXj8VKHmZA0sGg-A&sa=X&ved=2ahUKEwjti-y-7PD0AhVM3qQKHbp9DyEQjJkEegQIAhAC&biw=1280&bih=657&dpr=1; https://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_Tschugguel; https://www.aciprensa.com/noticias/obispo-denuncia-la-idolatria-y-el-escandalo-provocado-por-las-imagenes-de-la-pachamama-48770

[9] https://notiredmerida.com/2021/12/15/entrevista-a-henry-sire-autor-de-el-papa-dictador-basicamente-el-problema-es-que-bergoglio-no-tiene-verdaderos-principios-como-tipico-peronista-que-es/; https://notiredmerida.com/2020/11/04/en-argentina-hace-17-anos-ya-se-hablaba-de-un-bergoglio-peronista/.

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: