Skip to content

Scurtă biografie a lui Iustin Moisescu

Martie 16, 2012

Iustin Moisescu

(n. 5 martie 1910, sat Cândești, com. Albești / jud. Argeș – m. 31 iulie 1986, București)

Provenea dintr-o familie aparținând intelectualității rurale din zona Câmpulung Muscel. Tatăl său, Ion Moisescu, a fost învățător în satul Cândești – Argeș, murind pe front în primul război mondial, iar mama sa, Maria, casnică. A avut două surori și un frate: Lucreția (căsătorită Brătulescu), care a fost învățătoare și al cărei soț, M. Brătulescu, fost deputat manist de Câmpulung Muscel, era președintele Judecătoriei din Câmpulung Muscel, Elena Maria (căsătorită Stoica), casnică, având ca soț pe un învățător din comuna natală, și Octavian, tot învățător de profesie, decedat în 1948. De remarcat faptul că se întâlnea deseori cu al său cumnat, M. Brătulescu, și cu ruda acestuia, I. Brătulescu, preot la biserica „Manea Brutarul” din Capitală. Nu a fost căsătorit niciodată.[1]

După absolvirea școlii primare din comuna natală, a studiat la Seminarul Teologic din Câmpulung Muscel (special constituit pentru orfanii de război), apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena (1930-1934), unde în 1937 și-a obținut și doctoratul în teologie cu o lucrare premiată de Academia de Științe din Atena despre Evagrie din Pont, după ce între anii 1934 și 1936 urmase cursuri de specializare la Strasbourg. Revenit în țară a fost profesor de limba latină la Seminarul „Nifon” din București în anii 1937-1938. Între 1938 și 1940 a fost profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Varșovia, iar între 1940 și 1956 a îndeplinit succesiv aceeași funcție la facultățile de Teologie Ortodoxă din Cernăuți, Suceava și București. Deși până în 1956 era un simplu teolog laic, un mirean “tehnocrat” și nehirotonit, a fost cel mai cult patriarh comunist al României (de fapt, unicul cu adevărat intelectual), cunoscând bine patru limbi străine: franceză, greacă (atât limba modernă, cât și greaca veche) și poloneză. A publicat mai multe studii și volume de teologie neo-testamentară, inclusiv traduceri din limba greacă, a inițiat editarea colecției „Părinți și scriitori bisericești”, cuprinzând traduceri din literatura patristică și a participat la foarte multe conferințe și întruniri pan-ortodoxe și ecumenice, vizitând numeroase țări (India, Elveția, Franța, URSS, Turcia, Grecia, Marea Britanie, RFG, SUA, Iugoslavia, Suedia, Kenya ș.a.).[2]

Nu a activitat în ilegalitate, ci a devenit membru al PMR abia după autodizolvarea Partidului Național Popular, în cadrul căruia a ocupat funcții importante (președinte al organizației Suceava și membru al CC al PNP), anterior ocupând funcții similare în Uniunea Patrioților (președinte al organizației Suceava și vicepreședinte al regionalei Moldova). În aceste posturi politice a contribuit la victoria comuniștilor (și a aliaților lor) în campaniile electorale din anii 1946 și 1948. La începutul anilor ’40 era legionar, simpatia sa pentru Mișcarea Legionară fiind semnalată de către Siguranță. Prin șantaj și oferirea de favoruri și avantaje materiale, Securitatea l-a recrutat ca informator intern în anii ’50, folosindu-l ulterior și-n plan extern. Dosarul său de rețea (de colaborator intern al Securității) se află și acum la SRI, nu la CNSAS, fiind practic inaccesibil pentru public.

În numai câteva săptămâni, la începutul anului 1956, a intrat în preoție și în monahism doar pentru a putea fi promovat de regimul totalitar ca mitropolit ortodox (al Ardealului, din februarie 1956 până în ianuarie 1957, și apoi, după moartea mitropolitului Sebastian Rusan, al Moldovei, din ianuarie 1957 până în iunie 1977), apoi patriarh (iunie 1977 – iulie 1986). Începând din anul 1957 a fost ales deputat (prima dată de Hârlău/reg. Iași) în Marea Adunare Națională în toate legislaturile, fiind totodată membru în Consiliul Național al Frontului Unității Socialiste și în conducerea Organizației Democrației și Unității Socialiste de la înființarea lor. Din 1961, odată cu aderarea BOR la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, a devenit membru al Comitetului Central al CEB, iar din 1964 membru al Prezidiului Conferinței Bisericilor Europene, ambele cu sediul la Geneva, calități pe care le-a utilizat permanent pentru a contribui mai eficient la propaganda comunistă externă, fie la cea pro-sovietică, fie la cea național-comunistă.[3]

A contribuit din plin la „lupta pentru pace” și la „influențarea pozitivă” a tuturor cultelor și în interiorul țării: „‹‹Nimeni nu poate să stea pasiv în fața gravului pericol care planează asupra Europei și a întregii lumi, asupra viitorului popoarelor››, se spune în Apelul pentru dezarmare și pace lansat de Frontul Democrației și Unității Socialiste din România, la 23 mai 1985, din inițiativa neobositului luptător pentru pace, Dl. Nicolae Ceaușescu, președintele țării noastre. O nouă luare de poziție împotriva cursei înarmărilor a devenit astfel cu totul necesară. […] Sprijinim conducerea țării noastre, în frunte cu președintele țării, Domnul Nicolae Ceaușescu, în tot ceea ce întreprinde pentru binele poporului, pentru progresul lui material și spiritual, pentru apărarea păcii și vieții oamenilor.”[4] N-a ezitat să denigreze Vaticanul și nici să susțină chiar ateismul: „atitudinea catolicilor romani a distrus în cele din urmă imaginea religiei în ochii oamenilor de ştiinţă şi împiedică astăzi, în secolul XX, construirea unei lumi noi, bazate pe socialismul ştiinţific”.[5]

În raporturile sale cu regimul comunist nu a avut nici cea mai mică deosebire de vederi, fiind total aservit comenzilor date de conducerea PMR/PCR, dovadă stând cuvântările și (in)acțiunile sale, prin care a participat consistent la edificarea cultului personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi mai ales Nicolae Ceauşescu („întruchipând virtuțile neamului nostru, Președintele Țării – Domnul Nicolae Ceaușescu se afirmă ca personalitate politică integrată în marea mișcare pentru pace în lume și îndeosebi în viața națiunii noastre”[6]), închiderile și evacuările de mănăstiri (a coordonat, în acord cu patriarhul Justinian, marele val de reducere drastică a numărului mănăstirilor de la peste 200 la cca. 100 și a numărului de monahi și monahii de la vreo 7000 la cca. 2000 în anii 1958-1960) și demolările de lăcașuri de cult de după 1977 (îndeosebi din Capitală; de pildă, mănăstirile Văcărești și Cotroceni, celebre monumente istorice și de arhitectură), persecutarea ierarhilor greco-catolici (ținuți închiși din 1955 până în 1970 în diverse mănăstiri ortodoxe, cu un regim de domiciliu forțat, sub dublă supraveghere și pază: militară și clericală ortodoxă) și a clericilor ortodocși critici la adresa puterii (a continuat, încă din anii 1956-1957, prigoana împotriva călugărițelor evacuate de la mănăstirea Vladimirești; cazul preotului Gheorghe Calciu-Dumitreasa, pe care l-a caterisit pentru a fi mai ușor arestat în anul 1979, după ce în 1978 îi luase parohia și postul de profesor la Seminarul Teologic din București etc.) și dezinformarea străinătății în privința situației reale din țară, în general și din BOR, în special, provocând reacții vehemente de protest ale exilului românesc, inclusiv ale unor mari personalități precum Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Richard Wurmbrand, Sergiu Grossu.[7] A fost decorat cu mai multe ordine și medalii comuniste românești, sovietice, iugoslave și din alte țări socialiste, iar salariul său ca patriarh a crescut constant, ajungând în 1984-1985 la de la 9350 lei la 9820 lei[8].

Pentru a demonstra caracterul său absolut servil, reproducem fidel o parte din telegrama patriarhului Iustin Moisescu din 25 I 1986 către Nicolae Ceaușescu cu ocazia împlinirii a 68 de ani: „Prin gândirea și clarviziunea cu care acționați permanent în toate domeniile de activitate și prin munca de zi cu zi consacrată, fără preget, intereselor superioare ale patriei, ați dat strălucire geniului creator al poporului român, ați inaugurat și ați înscris cu litere de aur în istoria neamului o nouă epocă de mărețe înfăptuiri, care s-a înscris definitiv în conștiința națiunii noastre ca ‹‹ Epoca Nicolae Ceaușescu ››.

Politica neabătută de pace a României, cunoscută și apreciată în întreaga lume, exprimând vocația pașnică a poporului nostru, poartă amprenta gândirii și personalității proeminente a domniei voastre, a eforturilor depuse pentru oprirea cursei înarmărilor, îndeosebi a celor nucleare, pentru oprirea cursei înarmărilor, îndeosebi a celor nucleare, pentru instaurarea pe planeta noastră a unui climat de încredere, securitate și colaborare, pentru asigurarea dreptului fundamental al tuturor oamenilor și popoarelor la existență, la viață pașnică.

La acest măreț popas aniversar din viața și activitatea dumneavoastră, vă rugăm să primiți prinosul nostru de aleasă cinstire, mulțumindu-vă în mod cu totul deosebit pentru larga înțelegere pe care o arătați cultelor religioase din țară, asigurând tuturor credincioșilor deplină libertate.

Vă făgăduim, mult stimate domnule președinte, că întreaga Biserică Ortodoxă Română sprijină cu toate puterile și strădaniile pe care poporul român, sub înțeleapta și clarvăzătoarea cârmuire a domniei voastre, le depune pentru zidirea vieții celei noi în scumpa noastră patrie și pentru apărarea păcii în lume.

Cu asemenea gânduri și cu inimile pline de bucurie, în acest moment sărbătoresc din viața domniei voastre, vă aducem omagiul nostru fierbinte, împreună cu cele mai alese urări de ani mulți și fericiți, în deplină sănătate, de viață îndelungată și puteri înoite, alături de tovarășa de viață și de muncă a domniei voastre, mult stimata doamnă academician Elena Ceaușescu, pentru creșterea continuă a bunăstării întregului popor, pentru propășirea patriei noastre dragi, Republica Socialistă România.

Văzându-vă identificat deplin cu idealurile înalte ale națiunii, întregul nostru popor român se asociază la bucuria sărbătorii dumneavoastră, exprimându-vă calde urări de sănătate, viață îndelungată și izbânzi mereu sporite în nobila activitate pe care o depuneți în slujba patriei.

La mulți și fericiți ani.”[9]

BIBLIOGRAFIE

Surse

Arhivele Naţionale ale României, fond CC al PCR – Cancelarie – „Dosare-anexe”, dosar 250/1977; fond Ministerul Afacerilor Interne / Direcția Generală a Poliției (MAI/DGP), dosar 75/1946; dosar 77/1946; fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 143 (13)/1986; colecția Anneli Ute Gabanyi, dosar 34; dosar 49; dosar 50; dosar 162; dosar 335; fond CC al PCR – Secția Administrativ-Politică, dosar 16/1977; dosar 16/1980; dosar 15/1984.

Arhiva Serviciului Român de Informații (ASRI), fond Documentar (D), dosar 7755, vol. 7.

Dan Duca, Patriarhul Iustin Moisescu a fost informator al Securității, în „Cotidianul”, nr. 174 (4856), 14 VIII 2007, pp. 1 și 5.

Iuliu Hossu, Credinţa noastră este viaţa noastră. Memoriile cardinalului dr. Iuliu Hossu, ediţie îngrijită de S.A. Prunduş, Cluj, Casa de Editură Viaţa Creştină, 2003.

Iustin Moisescu, Atitudinea papalităţii faţă de progresul omenirii, în „Ortodoxia”, nr.1/1953, pp.130-131.

Liviu Negoiță, Biserica și puterea. Document, Timișoara, Editura Eurostampa, 1998.

Stejărel Olaru, Plutonierii lui Dumnezeu, în „Cotidianul”, 5 I 2005, pp. 1 și 8.

Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Moisescu Iustin. Patriarh al BOR, în Dicționarul teologilor români, Bucureşti, Editura Univers enciclopedic, 1996, varianta electronică la http://www.teologiromani.org/, în http://biserica.org/WhosWho/DTR/M/JustinMoisescu.html, accesat 10.03.2012.

Richard Wurmbrand, Testimony of Rev. Richard Wurmbrand Communist Exploitation of Religion, Friday, May 6, 1966, in http://www.christianmonitor.org/Wurmbrand.html, accesat 29.02.2012.

***, Richard Wurmbrand – o schiță de portret. Cu tărie de la Dumnezeu, mărturisindu-l pe Hristos, în „Aldine”, supliment săptămânal al ziarului „România liberă”, nr. 258, 24.03.2001, pp. I-IV.

Lucrări de specialitate

Gabriel Catalan, Consideraţii şi documente privind elitele clericale ortodoxe din România comunistă (studiu de caz: ierarhul Sebastian Rusan), în vol. Structuri de partid şi de stat în timpul regimului comunist – „Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România”, vol. III, 2008, Iaşi, Editura Polirom, 2008, pp. 239-251 + pp. 252-301 (Anexe).

Olivier Gillet, Religie şi naţionalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist, trad. Mariana Petrișor, Bucureşti, Editura Compania, 2001.

Lucian N. Leuștean, Religious Diplomacy and Socialism: The Romanian Orthodox Church and the Church of England, 1956—1959, in „East European Politics & Societies”, Winter 2008, no. 22, pp. 7-43.

Paul Negruţ, Biserica și statul. O interogație asupra modelului „simfoniei” bizantine, Oradea, Editura Institutului Biblic „Emanuel”, 2000.

Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994 [1997].

Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile (editori), Raport final, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007.

Cristian Vasile, Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist, Bucureşti, Curtea Veche, 2005.

***, Pentru dezarmare și pace. A III-a Adunare a cultelor din România. București, 16-18 septembrie 1985, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1986.


[1] Arhivele Naţionale ale României (ANR), fond CC al PCR – Cancelarie – „Dosare-anexe”, dosar 250/1977, ff. 1 r, 2; fond Ministerul Afacerilor Interne / Direcția Generală a Poliției (MAI/DGP), dosar 77/1946, f. 14; Gabriel Catalan, Consideraţii şi documente privind elitele clericale ortodoxe din România comunistă (studiu de caz: ierarhul Sebastian Rusan), în vol. Structuri de partid şi de stat în timpul regimului comunist – „Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România”, vol. III, 2008, Iaşi, Editura Polirom, 2008, p. 272; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994 [1997], p. 486.

[2] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Moisescu Iustin. Patriarh al BOR, în Dicționarul teologilor români, Bucureşti, Editura Univers enciclopedic, 1996, varianta electronică la http://www.teologiromani.org/, în http://biserica.org/WhosWho/DTR/M/JustinMoisescu.html, accesat 10.03.2012; Idem, Istoria BOR, vol. III, pp. 486-487, 492, 498, 501, 506, 517, 518, 520, 521; ANR, fond CC al PCR – Cancelarie – „Dosare-anexe”, dosar 250/1977, ff. 1 r, 1 v, 2; Secția Administrativ-Politică, dosar 16/1977, ff. 7 r-v, 15-17, 32 și urm.; Lucian N. Leuștean, Religious Diplomacy and Socialism: The Romanian Orthodox Church and the Church of England, 1956—1959, in „East European Politics & Societies”, Winter 2008, no. 22, pp. 7-43 passim.

[3] ANR, fond CC al PCR – Cancelarie – „Dosare-anexe”, dosar 250/1977, ff. 1-2; fond MAI/DGP, dosar 75/1946, f. 311; dosar 77/1946, f. 14; fond CC al PCR – Secția Administrativ-Politică, dosar 16/1977, ff. 7 r-v, 15-17, 32 ș. u.; colecția colecția Anneli Ute Gabanyi, dosar 34, ff. 13, 78; dosar 50, ff. 5, 18, 33; G. Catalan, op. cit., pp. 240, 272, 281, 297; Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile (editori), Raport final, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007, pp. 263, 281; Pr. Prof. Dr. M. Păcurariu, Istoria BOR, vol. III, pp. 487, 491, 492, 520, 521; Idem, Moisescu Iustin…; Stejărel Olaru, Plutonierii lui Dumnezeu, în „Cotidianul”, 5 I 2005, pp. 1 și 8; Dan Duca, Patriarhul Iustin Moisescu a fost informator al Securității, în „Cotidianul”, nr. 174 (4856), 14 VIII 2007, pp. 1 și 5.

[4] ***, Pentru dezarmare și pace. A III-a Adunare a cultelor din România. București, 16-18 septembrie 1985, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1986, pp. 25 și 335.

[5] Iustin Moisescu, Atitudinea papalităţii faţă de progresul omenirii, în „Ortodoxia”, nr.1/1953, pp. 130-131.

[6] ANR, fond CC al PCR – Secția Administrativ-Politică, dosar 15/1984, f. 33 r.

[7] Iuliu Hossu, Credinţa noastră este viaţa noastră. Memoriile cardinalului dr. Iuliu Hossu, ediţie îngrijită de S.A. Prunduş, Cluj, Casa de Editură Viaţa Creştină, 2003, pp. 426-428, 431; Cristian Vasile, Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist, Bucureşti, Curtea Veche, 2005, pp. 206-207; Liviu Negoiță, Biserica și puterea. Document, Timișoara, Editura Eurostampa, 1998; Paul Negruţ, Biserica și statul. O interogație asupra modelului „simfoniei” bizantine, Oradea, Editura Institutului Biblic „Emanuel”, 2000, pp. 133, 138-140, 144-148, 149-150; ANR, fond CC al PCR – Secția Administrativ-Politică, dosar 16/1977, ff. 7 r-v, 15-17, 32 ș.u.; dosar 16/1980, ff. 3-4, 7 r-v, 27-29, 41, 62 r-v, 65-71; dosar 15/1984, ff. 24-48; Cancelarie – „Dosare-anexe”, dosar 250/1977, ff. 1 v, 2; colecția Anneli Ute Gabanyi, dosar 34, ff. 13-14, 21-22, 154, 157; dosar 49, ff. 46-49, 79-80, 139, 143-145, 148-152, 172; dosar 50, ff. 6, 18, 26; dosar 162, ff. 38, 41, 81, 84-85, 88-92, 99; dosar 335, ff. 120 v, 133, 135; Richard Wurmbrand, Testimony of Rev. Richard Wurmbrand Communist Exploitation of Religion, Friday, May 6, 1966, in http://www.christianmonitor.org/Wurmbrand.html, accesat 29.02.2012; ***, Richard Wurmbrand – o schiță de portret. Cu tărie de la Dumnezeu, mărturisindu-l pe Hristos, în „Aldine”, supliment săptămânal al ziarului „România liberă”, nr. 258, 24.03.2001, p. III; Pr. Prof. Dr. Ioan Dură, Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în „Memoria. Revista gândirii arestate”, varianta electronică, în http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=839, accesat 12.02.2012; Olivier Gillet, Religie şi naţionalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist, Bucureşti, Editura Compania, 2001, pp. 211-212, 214-216; Arhiva Serviciului Român de Informații (ASRI), fond Documentar (D), dosar 7755, vol. 7, ff. 71-73; Vladimir Tismăneanu et. al., op. cit., pp. 277, 279, 281.

[8] ANR, fond CC al PCR – Secția Administrativ-Politică, dosar 15/1984, ff. 50 r-v, 59; colecția Anneli Ute Gabanyi, dosar 50, f. 18.

[9] Ibidem, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 143 (13)/1986, ff. 165-166.

Anunțuri

From → culte, documente, istorie

One Comment
  1. Reblogged this on .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: