Skip to content

Ştampila şi sutana. O scurtă analiză a implicării cultelor în viața politico-electorală din România (2008-2011)

Februarie 29, 2012

Ştampila şi sutana. O scurtă analiză a implicării cultelor

în viața politico-electorală din România (2008-2011)

 

Declaraţii publice în favoarea sau contra unor candidaţi făcute de către feţele bisericeşti, prezenţa sistematică a politicienilor la slujbele şi pelerinajele de mare amploare/popularitate sau la sărbătoarea de hram a mănăstirilor cu „vad” (Nicula – Cluj, Putna – Suceava, Cacica – Iaşi, Radna – Arad, „Adormirea Maicii Domnului”, 15 august; Iaşi, „moaştele Cuv. Parascheva/Paraschiva”, 14 octombrie; Bucureşti, „moaştele Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi/Basarabov”, 27 octombrie; Ion Corvin – Constanţa, „peştera Sf. Ap. Andrei”, 30 noiembrie), introducerea forţată a unor binecuvântări şi rugăciuni în cadrul slujbelor şi/sau a unor elogii în timpul predicilor duminicale pentru unii dintre candidaţi, împărţirea de „cadouri electorale” mai consistente sau doar a unora simbolice, însă cu o puternică încărcătură politico-ecleziastică (iconiţe, cruciuliţe, calendare bisericeşti şi alte mici obiecte de cult inscripţionate deopotrivă şi cu însemnele electorale de partid, semnăturile şi fotografiile candidaţilor), cu acordul reprezentanţilor comunităţii religioase şi chiar în spaţiile bisericeşti, au fost evenimente întâlnite aproape zilnic în România în cursul alegerilor locale, parlamentare, euro-parlamentare sau prezidenţiale.

Aceste manifestări au rămas frecvente în provincie, îndeosebi în mediul rural, în pofida regulilor interne şi a interdicţiilor existente de multă vreme la catolici ori introduse în ultimii 4-5 ani de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (care stabilea că doar preotul ce renunţă la postul său bisericesc şi are binecuvântarea episcopului său poate candida, însă nu reglementa decât vag, la modul foarte general, problema susţinerii candidaturilor laicilor şi a lobby-ului electoral, afirmând doar necesitatea păstrării neutralităţii politice a Bisericii şi făcând abia la finalul lunii noiembrie, tardiv şi formal, ba chiar ipocrit, un apel către partidele politice să nu mai permită recrutarea de membri dintre clerici sau folosirea spaţiilor, slujbelor şi însemnelor bisericeşti).

În timpul campaniei electorale din noiembrie cu care au debutat alegerile parlamentare desfăşurate pe baza scrutinului aşa-zis uninominal din 30 XI 2008, am observat că s-a exercitat o influenţă (cel puţin la fel de mare cu cea din anii electorali anteriori) a unor culte faţă de principalele partide politice ori în raport cu câţiva candidaţi importanţi ai lor.

Mă refer la implicarea directă sau indirectă a unor clerici ortodocşi şi catolici în susţinerea unor politicieni, fie din oportunism şi interese personale, fie ca urmare a unei orientări generale a comunităţii religioase respective (la nivel de parohie sau eparhie) care avea un obiectiv prioritar comun, deci dintr-un interes colectiv.

Astfel de exemple au fost dezvăluite şi criticate de presa centrală, fără ca liderii cultelor respective să ia măsuri de sancţionare a clericilor implicaţi în asemenea fapte scandaloase atât din punct de vedere social-etic, cât şi moral-religios. De altfel, conducătorii ecleziastici înşişi erau în mare măsură indirect implicaţi, ei tolerând aceste acţiuni, cel puţin tacit, dacă nu chiar sprijinindu-le.

Un prim şi elocvent exemplu este afişarea patriarhului Daniel Ciobotea alături de preşedintele Traian Băsescu la aniversarea primului an de patriarhat, precum şi prezenţa aceluiaşi şef al statului la instalarea ca mitropolit al Moldovei a lui Teofan Savu, numărul doi în ierarhia sinodală românească[1].

Vom relata pe scurt alte câteva cazuri notorii de acest fel. La Oneşti, în fieful „guzganului rozaliu”, protopopul ortodox Constantin Alupei a transformat omilia duminicală într-o odă închinată PSD, liderului pesedist (şi fost comunist) judeţean Viorel Hrebenciuc şi „marelui primar” al urbei, Emil Lemnaru, tot de la PSD, care i-a pompat periodic bani publici pentru construcţia unor bisericuţe la preţ de catedrale, iar la Bacău, arhiereul vicar ortodox al Episcopiei Romanului, Ioachim Băcăuanul, sperând să ocupe mai degrabă jilţul episcopal, s-a fotografiat împreună cu Dragoş Benea, candidatul PSD la preşedinţia Consiliului Judeţean Bacău, poza fiind reprodusă pe afişul electoral din mai 2008 al acestuia din urmă. Secvenţe semnificative din filmul slujbei ortodoxe de blagoslovenie a PSD – Bacău au putut fi vizionate pe site-ul revistei „Academia Caţavencu”[2], precum şi la Realitatea TV.

În Ardeal, preotul romano-catolic de etnie maghiară din localitatea mureşeană Dămăieni, Rozsa Gaspar, a fost filmat la o întâlnire particulară cu liderul UDMR, Marko Bela, candidat în colegiul senatorial 2 Mureş la alegerile din noiembrie 2008, căruia i-a promis că va fi votat de „90 din 80” dintre enoriaşii săi, în caz contrar prelatul ameninţând că-i „va sparge pe toţi”. Filmul, ca şi în cazul de la Oneşti descris mai sus, a fost transmis în timpul acelei campanii electorale parlamentare de mai multe posturi de televiziune[3].

De asemenea, în toate bisericile romano-catolice din Arhiepiscopia de Bucureşti, în decursul întregii campanii electorale parlamentare, s-au strâns semnături de la credincioşi pentru „salvarea” Catedralei „Sf. Iosif”, „asfixiată” din 2006 de construirea parţială (temporar blocată juridic la acea vreme) a unui colosal bloc turn de birouri (de 75 m, cu 19 etaje şi 4 nivele subterane) în imediata sa vecinătate (8 m) de către firma Millennium Building Development.

Sub sloganul „Împreună, prin Legea „Marinescu”, am salvat Parcul Bordei. Să salvăm acum, împreună, parcul de lângă Catedrala „Sfântul Iosif”… şi nu numai atât!”, se împărţeau enoriaşilor, locuitorilor din zonă şi trecătorilor, chiar în faţa catedralei, vizavi de care era atârnat un banner electoral de mari dimensiuni, materiale informative de campanie electorală în favoarea senatorului conservator de atunci Marius Marinescu, cel care candida pentru un mandat de deputat în colegiul D 3 din sectorul 1, ce cuprindea inclusiv zona străzii G-ral Henri-Mathias Berthelot pe care se află catedrala.

Printre acele materiale electorale se găseau atât calendarul civil cu fotografia şi prezentarea activităţii candidatului cât şi calendarul bisericesc biritual (catolic – ortodox) pentru anul 2009. În plus, la liturghiile duminicale, spre indignarea multora dintre proprii credincioşi, preotul paroh al catedralei, Eugen Bortoş, făcea propagandă iniţiativei legislative a senatorului PC, Marius Marinescu, şi implicit candidaturii sale, îndemnând oamenii să completeze şi să semneze tabelele de susţinere a acestui candidat care iniţiase proiectul de lege privind declararea de utilitate publică a terenului şi construcţiilor proprietate privată situate în Str. G-ral Henri-Mathias Berthelot, nr.11-15, în speranţa că acest politician, odată ales, va reuşi să-şi promoveze iniţiativa legislativă şi să o transforme în lege, împlinind astfel dorinţa colectivă şi promisiunea personală de stopare definitivă a construcţiei gigantice din apropierea catedralei.

Deşi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, prin vocea secretarului Elisabeta Robu (sora mitropolitului Ioan Robu, cel ale cărui atitudini şi acţiuni controversate referitoare la construcţia de lângă catedrală au oscilat de la negociere şi acord de principiu în schimbul unor privilegii materiale: locuri de parcare, spaţii pentru birouri, săli de conferinţă şi magazine în curtea, la parterul şi la primul etaj al clădirii, din 1998 până în 2006[4] – la opoziţie şi contestare a îndeplinirii condiţiilor de legalitate, după începerea lucrărilor de construcţie în martie 2006), afirma că tabelele pentru susţinerea iniţiativei senatorului Marius Marinescu nu au legătură cu campania electorală, analistul politic Cristian Pârvulescu conchidea că „acţiunea bisericii, în acest caz, nu este imorală, dar este discutabilă”[5]. Noi am spune că a fost o acţiune precipitată, emoţională (poate chiar disperată, având în vedere îndelungatul stres legat de chestiunea uriaşului edificiu neterminat învecinat cu catedrala), insuficient cântărită şi cu siguranţă neinspirată deoarece nu numai că Marius Marinescu a pierdut alegerile, dar s-a făcut şi de râs într-o emisiune transmisă în direct de B1TV („Şase! Vine presa!”) la care a participat alături de Anca Petrescu, atunci parlamentar PDL, şi în care violenţa limbajului şi gesturilor ambilor protagonişti a culminat cu folosirea repetată a unor apelative jignitoare de ambele părţi şi aruncarea reciprocă a paharelor pline cu apă în interlocutor[6]. Considerăm că, în acest fel, a fost implicit afectată în mod negativ şi imaginea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, cea care practic îl sprijinea electoral pe violentul şi (dez)amăgitorul candidat PC, poreclit de presă „Bideu”. Domnul M. Marinescu a recidivat în şedinţa Consiliului General al Municipiului Bucureşti din 30 septembrie 2009, fiind evacuat din sală pentru că a făcut scandal, împreună cu alt fost senator şi coleg peremist, Codrin Ştefănescu, ambii îmbrâcindu-se cu forţele de ordine[7].

Speram că arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu nu va mai repeta gravele sale erori de apreciere a calităţilor umane (intelectuale, morale şi spirituale, mai ales) ale colaboratorilor şi partenerilor săi (mai mult sau mai puţin experimentaţi şi/sau înregimentaţi politic), precum şi ale tuturor oamenilor politici din România, abandonând tacticile şi strategiile politico-electorale conjuncturale, după cum nădăjduiam că patriarhul Daniel Ciobotea şi ceilalţi ierarhi ortodocşi români vor face la fel şi nu-i vor mai încuraja (lăuda, premia sau medalia) şi nici tolera pe politicieni (indiferent de culoare politică, de avere şi/sau putere, inclusiv pe aceia de tipul lui George  Becali) să implice BOR, cultul populaţiei majoritare, în luptele lor meschine, electorale şi politicianiste, lipsite de orice etică şi chiar de orice valoare.

Dar, bineînţeles, aşteptările noastre au fost din nou înşelate, atât în privinţa ierarhiei romano-catolice, cât şi a celei ortodoxe.

Mitropolitul catolic Ioan Robu, nemulţumit de sentinţa definitivă şi irevocabilă din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti prin care se stabileşte că proiectul Cathedral Plaza poate să fie continuat şi finalizat, a criticat dur completul de judecată şi a denunţat legăturile financiare de tip mafiot dintre politicienii aflaţi la putere, judecători şi marii dezvoltatori imobiliari, anunţând în conferinţă de presă organizarea de proteste publice în ţară şi în străinătate şi apelarea în instanţă la căile extraordinare de atac, evocând chiar posibilitatea de a se plânge Curţii Europene a Drepturilor Omului[8].

Principalii săi susţinători, pe care i-a invitat să-i stea alături şi la conferinţele de presă, au fost Marius Marinescu, fost parlamentar conservator, ajuns după eşecul din alegeri membru al PRM, şi Eugen Simion, fostul preşedinte al Academiei Române (1998-2006), astăzi doar preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură. Amintim că Ioan Robu a fost ales membru de onoare al Academiei în 2001, în timpul preşedinţiei prelungite a cunoscutului critic literar, la fel ca fostul patriarh ortodox Teoctist, care după decesul din 2007 a fost imediat înlocuit şi în această funcţie onorifică de actualul patriarh Daniel[9]. Dacă poziţia academicianului a fost una echilibrată şi argumentată, atrăgând atenţia asupra gravelor abuzuri administrativ-imobiliare care au făcut din Bucureşti un oraş urât, aglomerat şi poluat, în care monumentele istorice sunt desconsiderate şi periclitate de mastodonţi care sfidează orice estetică arhitecturală (vezi şi Declaraţia Academiei Române cu privire la dezvoltarea urbanistică a capitalei din 8 iulie 2009, publicată pe site-ul prestigioasei instituţii cultural-ştiinţifice)[10], intervenţia politicianului peremist a atins iarăşi paroxismul demagogic şi extremist prin propunerea organizării unor ample manifestări de stradă „cu zeci de mii de credincioşi”, la care să participe şi „europarlamentarii cu frica lui Dumnezeu, Corneliu Vadim Tudor şi George  Becali”[11].

Deşi nu i-a urmat sfatul în totalitate (liderii PRM nu au fost în fruntea marşului), din nefericire, ierarhul catolic a decis ca în ziua de 12 iulie 2009 să organizeze o astfel de manifestaţie de protest şi pentru a se asigura de o participare cât mai mare din partea propriilor enoriaşi (au fost între 5000 şi 8000 de persoane, deşi unii au avansat cifre mai mici – 3500 sau mai mari – 10.000) a decretat ca în acea zi de duminică să nu se slujească în toată Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti (adică în tot sudul ţării: Oltenia, Muntenia, Dobrogea) decât o unică liturgie: la Catedrala „Sf. Iosif” din Bucureşti, între orele 11:00 şi 12:25, care a prefaţat marşul de protest[12], ceea ce a însemnat, de fapt, pentru sute sau poate mii de credincioşi romano-catolici împiedicarea accesului la slujba duminicală obligatorie (şi, implicit, la sacramentele mărturisirii şi euharistiei), adică obstrucţionarea îndeplinirii unei importante datorii sfinte a creştinilor catolici în faţa Sfintei Treimi de către propriul lor păstor spiritual.

În predica mitropolitului catolic, lăudabilă, deşi cam tardivă, a fost denunţarea dispreţului autorităţilor române faţă de minorităţi (considerate de acestea cantităţi neglijabile din punct de vedere electoral), faţă de monumentele istorice şi de patrimoniul arhitectonic urban, precum şi menţionarea situaţiilor dificile similare cu cea a Catedralei „Sf. Iosif”, a Bisericii Armeneşti şi a unei moschei din Constanţa. Declarativ, pur formal, BOR a sprijinit demersul romano-catolic, însă cum bine observa şi jurnalistul Andrei Bădin de la „Antena 3”, nu a trimis nici un cleric ca reprezentant oficial la manifestaţia de protest din 12 iulie. Marşul s-a finalizat cu depunerea unui memoriu la guvern, în care se cerea exproprierea terenului pe care se ridică turnul de lângă catedrală pe motiv de utilitate publică, oprirea lucrărilor şi măsuri contra ilegalităţilor şi neregulilor din construcţii şi pentru protejarea patrimoniului urbanistic al capitalei şi al ţării.

Desigur că efectul scontat al acestui protest a fost minim, singurul câştig fiind o temporară resuscitare a spiritului civic şi o mai bună informare a opiniei publice. Păcat că arhiepiscopul Robu nu şi-a cerut scuze pentru greşelile făcute în acest caz, respectiv tratativele cu mize materiale, inclusiv personale, duse cu dezvoltatorul imobiliar înainte de începerea construcţiei[13], şi nici pentru că până acum nu s-a sesizat niciodată public şi nu a denunţat nici măcar una din nenumăratele decizii abuzive şi nedrepte ale justiţiei române care au afectat grav atâţia cetăţeni, inclusiv catolici.

Am putut observa în discursul său de la predică doar accente foarte critice la adresa guvernului şi preşedintelui, a „primarilor generoşi” PD (PDL) şi PNL care au concesionat terenul şi/sau au dat de-a lungul anilor avizele pentru ridicarea Cathedral Plaza (deşi nu i-a nominalizat, este evident vorba despre Traian Băsescu, Adrian Videanu şi Andrei-Ioan Chiliman), de unde deducem o apropiere de partidele extremiste (PRM, PNG) şi de falsa stângă (PSD şi PC), mai ales că evenimentul a fost prefaţat, transmis în direct, relatat şi comentat pe larg de trustul de presă Intact  al senatorului conservator Dan Voiculescu (Antena 3, mai ales)[14], iar mitropolitul romano-catolic Ioan Robu a fost declarat „omul zilei” de unul dintre organele trustului[15].

Este semnificativ în acest sens şi faptul că în ziua alegerilor euro-parlamentare, preotul paroh Eugen Bortoş de la Catedrala „Sf. Iosif” îndemna credincioşii să voteze doar cu cei care ajută la „salvarea catedralei” şi nu cu partidele politicienilor care sprijină firma de construcţii cu care Arhiepiscopia Romano-Catolică era în proces. Singurii politicieni care se declaraseră public în favoarea Arhiepiscopiei erau conservatorii (în principal, senatorul Marius Marinescu, azi doar vicepreşedinte peremist), aliaţi cu PSD (în frunte cu senatorul Ioan Chelaru, omul de casă al lui Alexandru Radu Timofte – fost director al SRI, decedat în ziua de 19 X 2009), şi candidaţii PRM (Corneliu Vadim Tudor este de câţiva ani buni şi doctorand în teologie catolică al „monseniorului” Vladimir Petercă, bănuit de colaborare cu Securitatea)[16]. Se pare că pentru clerul romano-catolic român nici naţionalismul şovin, nici demagogia, nici extremismul ideologic, nici colaborarea cu Securitatea nu au deloc conotaţii negative.

Situația de facto a turnului „corupției” construit lângă catedrala „Sf. Iosif” nu s-a schimbat semnificativ nici la finele anului 2011, când deja construcția lui se finalizase, deși Curtea de Apel Suceava a decis la 3 noiembrie 2010 să schimbe total decizia Curții de Apel Ploiești, stabilind nulitatea autorizaţiei de construire a auto-intitulatei clădiri Cathedral Plaza acordată de primarul sectorului 1, Andrei-Ioan Chiliman, iar apoi la 11 iulie 2011 a respins și ultima cale extraordinară de atac a Millenium Building Development, menținând această decizie ca definitivă și irevocabilă; Mitropolia Romano-Catolică a solicitat insistent autorităților „aplicarea” deciziei judecătorești, respectiv exproprierea terenului și demolarea construcției, însă fără efecte notabile, cu excepția menționării cazului în Raportul privind libertatea religioasă internațională (iulie-decembrie 2010), publicat la 13 septembrie 2011 de Departamentul de Stat al SUA, și a unor declarații de bunăvoință din partea primarului Capitalei, Sorin Oprescu, intens elogiat de arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu și de clerul subordonat lui din acest motiv și pentru că a aprobat și finanțat ridicarea unui bust dedicat Papei Ioan Paul al II-lea, proclamat Fericit al Bisericii Catolice la 1 mai 2011, într-o piațetă de lângă intersecția străzii Pictor Constantin Stahi cu bulevardul Schitu Măgureanu, monument dezvelit și sfințit la 1 august 2011 – un bun prilej pentru primarul general de a-și face din nou campanie electorală[17].

Campania electorală pentru euro-parlamentarele din mai 2009 a avut o miză mult mai redusă pentru români, din moment ce cultele au fost aproape ignorate de candidaţi, mass-media nedifuzând ştiri despre acţiuni electorale legate de biserici, cler şi religie. S-au adăugat printre cauze specificul laic al UE, necunoaşterea şi dezinteresul crescând al populaţiei faţă de politica europeană, precum şi scrutinul de tip proporţional pe liste.

Situaţia nu stă la fel, însă, în privinţa campaniei pre-electorale prezidenţiale, practic demarată în paralel cu euro-alegerile (dacă nu chiar mai înainte), majoritatea prezidenţiabililor fiind primiţi şi lăudaţi de diferiţi ierarhi ortodocşi cu ocazia unor festivităţi religioase, binecuvântaţi (inclusiv prin urări de succese politice), invitaţi chiar să ţină discursuri în biserici ortodoxe în zile de sărbătoare.

Astfel, Crin Antonescu a fost blagoslovit într-una din bisericile mari ale unei urbe din sudul ţării, fostă cetate de scaun, de protopopul ortodox al locului, care i-a urat să-şi vadă rapid împlinit visul de mărire politică supremă. Nici Mircea Geoană nu a ratat la marile sărbători creştin-ortodoxe (Înviere, Înălţare, Rusalii) băile de mulţime printre credincioşii majoritari şi crucile mari şi repetate schiţate cu falsă evlavie în faţa camerelor de luat vederi. De asemenea, Corneliu Vadim Tudor şi George Becali au vizitat mai multe mănăstiri şi biserici ortodoxe din ţară (şi din străinătate: de la Muntele Athos, de pildă, în cazul liderului PNG, devenit pentru scurtă vreme membru PRM, în timp ce era în arest, doar pentru a obţine mandatul de euro-parlamentar). La fel şi „alteţa sa princiară”, Radu Duda, deşi el a făcut-o mai profesionist (doar a fost actor până la căsătoria cu principesa Margareta) şi mai discret ca ceilalţi. Poate doar Nati Meir să nu fi fost tentat să încerce obţinerea de voturi pe căi „mistice”, deoarece este de origine iudaică şi religie mozaică.

Preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, a participat şi la ceremoniile de întronizare a doi noi episcopi ortodocşi: Vicenţiu de Slobozia şi Călăraşi şi Corneliu de Huşi în zilele de 28 iunie, respectiv 29 iunie (sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel), ocazie cu care a fost invitat de patriarhul Daniel în altarul catedralei „Înălţarea Domnului” din Slobozia ca să ţină o cuvântare, iar de mitropolitul Moldovei, Teofan, doar să vorbească în faţa catedralei din Huşi, unde slujba s-a ţinut în aer liber. Şeful statului a explicat prezenţa sa la aceste manifestări religioase, la care este drept că au mai fost invitaţi şi alţi politicieni, fiind de faţă reprezentanţi din toate partidele politice importante, prin existenţa unui „parteneriat între statul român şi Biserica Ortodoxă Română ca biserică naţională”, ceea ce vădeşte ignorarea/încălcarea legii cultelor şi a Constituţiei, prin tratamentul privilegiat acordat BOR. Mai mulţi jurnalişti, analişti politici, sociologi, istorici şi foşti lideri politici (printre care Cristian Pârvulescu, Marius Pieleanu, Zoe Petre, Emil Constantinescu) au comentat negativ aceste discursuri, atrăgând atenţia asupra pericolului alunecării spre panta naţionalismului confesional extremist de sorginte legionară[18].

La Slobozia s-au făcut remarcaţi în mod special Corneliu Vadim Tudor şi George Becali, care s-au aşezat în primul rând, nu departe de preşedinte, au bătut cadenţat zeci de cruci, ba chiar mătănii – în cazul patronului echipei Steaua, care a rămas îngenuncheat minute bune, dar au plecat demonstrativ din incinta bisericii la începutul discursului prezidenţial, nemulţumiţi că au fost excluşi de pe lista vorbitorilor[19]. Nici cei prezenţi, nici alţi politicieni nu şi-au pus problema „vredniciei” acestui ierarh bănuit de strânsă colaborare cu Securitate, ci a contat mai mult faptul că Vicenţiu Grifoni fusese, ca vicar patriarhal, reprezentantul Patriarhiei în relaţiile cu autorităţile centrale şi locale de la Bucureşti, adică ultima „eminenţă cenuşie” a lui Teoctist Arăpaşu.

Acest caz nu este, însă, singular. Politicienii români s-au arătat la fel de puţin interesaţi de adevăr şi faţă de alţi ierarhi pătaţi prin trecutul[20] sau chiar prezentul lor [vezi eliminarea practic a clericilor din lista categoriilor de persoane ce pot fi cercetate de CNSAS, cu excepţia cazurilor în care există o cerere a şefului de cult („la cererea reprezentanţilor cultului religios de care aceştia aparţin”) – dar cum ar putea exista o asemenea cerere în condiţiile în care înşişi şefii de cult sunt suspecţi de colaborare: de pildă, patriarhului Daniel i-a fost distrus dosarul C.I.E. exact în data de 23 decembrie 1989!][21], inclusiv în cazurile de corupţie, abuzuri şi datorii la stat care sunt cercetate penal, cele mai cunoscute aparţinându-i arhiepiscopului Tomisului, Teodosie Petrescu (Porcu Macedon), poreclit „Şpagoveanu” încă de pe vremea când era vicar patriarhal sub răposatul Teoctist, şi care a fost dovedit de doi ziarişti că practică simonia, fiind acuzat adesea şi de abuzuri de către o mulţime de clerici din subordine[22].

Situaţia s-a repetat în ziua de 15 august 2009, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, când preşedintele Traian Băsescu a fost prezent la Mănăstirea Tismana / jud. Gorj, premierul Emil Boc, preşedintele PDL, şi Mircea Geoană, preşedintele PSD şi al Senatului, la Mănăstirea Nicula / jud. Cluj, iar Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus / jud. Sibiu[23]. Se poate uşor observa cum candidaţii la preşedinţie au optat pentru mănăstiri mari unde vin în pelerinaj zeci de mii sau chiar sute de mii de oameni, majoritatea din mediul rural (cca. 80% din electorii care s-au prezentat la vot în ultimii 2 ani sunt săteni) şi care se află în zone geografice unde popularitatea lor sau a partidelor care-i susţin este mai redusă (cu excepţia lui Emil Boc, care este clujean şi nu va candida probabil), fără să fie deloc preocupaţi de trecutul ierarhilor respectivelor eparhii, între care mitropolitul de Cluj, Bartolomeu Anania, se distinge ca fiind cel mai controversat (legionar, om de încredere al „patriarhului roşu” Justinian Marina, deţinut politic, colaborator specializat în reeducare la Penitenciarul Aiud, agent acoperit al DIE în America etc.).

În preajma anunţării candidaturilor la preşedinţie, scandalul „Cathedral Plaza” a luat din nou proporţii, arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu acuzând Ministerul Culturii (pe fostul director Ştefan Damian, îndeosebi), dar şi pe primarii PD, Traian Băsescu şi Adrian Videanu, că au dat avize de construcţie şi contracte de cesiune în mod ilegal, ilicit şi imoral, atacând din nou pe cei trei judecători ploieşteni care au „întors” decizia primară de anulare a autorizaţiei de construcţie şi provocând reacţia primarului în funcţie al Capitalei, Sorin Oprescu, cel care se pregătea să-şi anunţe intrarea în cursa prezidenţială şi nu a ezitat să profite de această ocazie şi să anunţe demagogico-populist că a dispus o anchetă internă şi o verificare în arhiva Primăriei Generale a Bucureştiului, în urma căreia îşi va pune în practică intenţia de a anula concesiunile şi, pe cale de consecinţă, autorizaţia de construcţie, deci, în final, întreaga tranzacţie[24]. Ulterior, în a doua parte a lunii octombrie 2009, Sorin Oprescu a deschis două procese împotriva firmei dezvoltatoare „Millenium”, cerând justiţiei constatarea expirării autorizaţiei de construcţie şi, în consecinţă, oprirea lucrărilor, ceea ce i-a facilitat acordarea unei audienţe la Papa Benedict al XVI-lea în plină campanie electorală prezidenţială, deci, implicit, un considerabil plus de imagine[25]. Încurajat de acţiunea populistă a primarului şi candidatului prezidenţial Sorin Oprescu, mitropolitul romano-catolic Ioan Robu a reluat protestele într-o formă originală (ordonând să se bată clopotele non-stop în toate cele 14 biserici romano-catolice din Capitală)[26] şi a declarat într-o conferinţă de presă organizată la începutul campaniei electorale prezidenţiale: „Mafiile din puterea statală şi economică protejează investitorii blocului Millennium, năşit de şeful PD-L pe vremea când era primar general”[27], acuzându-i pe foştii primari ai Capitalei, Traian Băsescu şi Adrian Videanu, de ilegalităţi ca fraudă şi fals în acte şi, implicit, prin acest nou atac împotriva preşedintelui în funcţie şi candidatului la un nou mandat prezidenţial, Traian Băsescu, amestecându-se puternic în confruntarea electorală, fără însă a obţine altceva decât riposta reprezentanţilor companiei Millennium Building Development[28].

Preşedintele Traian Băsescu a participat în septembrie 2009 la celebrările religioase de la Roman şi Târgovişte, prilejuite de ridicarea Episcopiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie a Romanului şi Bacăului (inclusiv a întronizării arhiepiscopului Eftimie şi a episcopului vicar Ioachim Băcăuanul), respectiv de canonizarea domnitorului Neagoe Basarab (slujba fiind oficiată de patriarhul Daniel împreună cu 22 de alţi ierarhi ortodocşi)[29]. În schimb, nu a fost prezent la festivităţile organizate în cinstea patriarhului Daniel cu ocazia aniversării a 2 ani de la înscăunare, deşi contracandidatul său principal, prezidenţiabilul Mircea Geoană nu a ratat momentul[30].

Un alt moment electoralo-bisericesc major a avut loc în duminica dinaintea declanşării crizei guvernamentale, pe 11 octombrie 2009, când preşedintele Traian Băsescu a inaugurat noua biserică Cotroceni, reconstruită după modelul celei dărâmate de dictatorul Nicolae Ceauşescu în 1984. Slujba de sfinţire (târnosire) a bisericii cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Serghie şi Vah” a durat 3 ore şi fost condusă de un sobor de episcopi şi preoţi, în frunte cu însuşi Patriarhul Daniel (a cărui predică a fost intitulată Un act de dreptate civică, de demnitate politică şi de spiritualitate creştină)[31], curtea Complexul Cotroceni a fost deschisă larg publicului, iar televiziunile au transmis imagini în direct din timpul diferitelor momente ale festivităţilor religioase. Preşedintele a declarat cu acea ocazie, pe linia celor afirmate câteva luni înainte, că astfel desăvârşeşte raportul prin care a condamnat crimele comunismului românesc, că „istoria adevărată, adică puterea Bisericii Ortodoxe şi puterea românilor se aşază din nou la un loc” şi că „parteneriatul dintre puterea politică şi Biserica Ortodoxă Română, parteneriatul dintre preoţi şi cetăţenii României, este soluţia care ne duce în unitate şi bine mai departe”, îndepărtându-se periculos de mult de la standardele neutralităţii şi echidistanţei confesional-religioase datorate prin chiar statutul funcţiei prezidenţiale ocupate[32].

Concomitent, preşedintele Senatului, Mircea Geoană, principalul contracandidat prezidenţial al lui Traian Băsescu, a organizat o vizită electorală în judeţul Bistriţa-Năsăud, participând la sfinţirea noilor clopote ale Bisericii Evanghelice din oraşul Bistriţa, slujbă oficiată de un grup de pastori luterani în frunte cu episcopul Klein din Sibiu, prefigurând, în acest mod evlavios şi prin declaraţii favorabile la adresa minorităţilor etnice şi religioase, susţinerea pe care i-a acordat-o la mai puţin de 2 zile primarului sibian, sas şi luteran, Klaus Johannis, pentru obţinerea postului de premier[33]. Acest gest trebuie interpretat în legătură şi cu intenţia adversarilor lui Traian Băsescu de a-i submina popularitatea în Ardeal, fief-ul său tradiţional.

Singurul candidat important care a declarat (deşi nu de la bun început) şi a respectat, în general, cele promise privind renunţarea la folosirea sărbătorilor religioase, a hramurilor, a bisericilor/cultelor în campania (pre)electorală prezidenţială a fost liberalul Crin Antonescu. Acesta, totuşi, s-a cununat religios cu euro-deputata liberală Adina Vălean în octombrie 2009, dar într-o biserică ortodoxă românească din localitatea Tivoli, de lângă Roma, şi în cadru privat, cu o participare foarte restrânsă, departe de vacarmul campaniei electorale din ţară[34]. Totodată, în clipurile sale electorale, candidatul PNL era filmat în timp ce îşi făcea semnul sfintei cruci înainte de a rupe şi gusta din pâinea (şi sarea) cu care în mod tradiţional sunt întâmpinaţi oaspeţii de seamă în comunităţile locale din România.

Oarecum surprinzător, în 14 octombrie, la serbările oraşului Iaşi, mai precis la pelerinajul anual de la moaştele Sf. Parascheva (Paraschiva), nu a participat niciunul dintre cei trei principali candidaţi prezidenţiali (Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu), ci doar doi alţi candidaţi secundari (europarlamentarii George  Becali şi Corneliu Vadim Tudor), ceea ce constituie o premieră în România într-un an electoral atât de tensionat[35]. Dar acest lucru s-a întâmplat nu din cauza vremii foarte reci şi ploioase, ci tocmai din cauza crizei politice declanşate cu o zi înainte la Bucureşti prin votarea moţiunii de cenzură la adresa guvernului Emil Boc (PDL) de către o majoritate ad-hoc formată din PSD, PNL, UDMR şi chiar dintr-o parte a deputaţilor grupului minorităţilor naţionale (altele decât cea maghiară).

La pelerinajul de la Patriarhie, desfăşurat în preajma zilei de 27 X 2009, ziua Sf. Dimitrie cel Nou (Basarabov), patronul catedralei ortodoxe, s-au remarcat doar Mircea Geoană şi Corneliu Vadim Tudor, care au pupat moaştele în faţa camerelor de televiziune, fără să stea la coadă cu mulţimea, liderul PSD strârnind chiar câteva timide proteste ale unor credincioşi simpli tocmai din acest motiv[36]. Acelaşi candidat al PSD a dat şi o declaraţie electoral-bisericească grotească şi stupidă, deopotrivă, deşi se vroia probabil metaforică şi hiperbolică, comparându-l pe Traian Băsescu, principalul contracandidat, cu balaurul ucis de lancea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, în timp ce prezenta o asemenea icoană unei adunări de simpatizanţi moldoveni, în frunte cu „prea-cuviosul baron local roşu” Culiţă Tărâţă[37].

De asemenea, pe pagina web a candidatului PSD, a fost publicat, la 31 octombrie 2009, sub titlul Apostolul tinerilor a plecat la Domnul, un elogios necrolog pentru arhimandritul ortodox Teofil Părăian de la Mănăstirea „Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus/jud. Braşov, recent decedat pe atunci, nevăzător din naştere, dar considerat „unul dintre cei mai mari duhovnici ai românilor” şi un reper de seamă în „Biserica strămoşească”[38].

De remarcat şi faptul că, printr-un comunicat, Colegiul CNSAS a anunţat, la finalizarea verificării candidaţilor la Preşedinţie, că pentru niciunul nu s-au găsit indicii că ar fi „colaborat cu fosta Securitate”[39]. Nimic, însă, despre posibilul (şi probabilul) statut de „(foşti) ofiţeri ai Securităţii” al unora dintre ei.

Interesul electoral al politicienilor fiind maxim, ei nu se zgârcesc, nici măcar în timp de criză economică mondială, cu sumele alocate de la buget pentru construirea de sute de noi biserici şi, mai ales, a edificiului megalomanic al Catedralei „Mântuirii Neamului” (ridicolă şi anti-evanghelică denumire!), până acum înregistrându-se în Parlamentul României vreo 4-5 proiecte de lege, împotriva cărora cele mai puternice proteste au venit din partea Asociaţiei „Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă”, al cărei director executiv, Remus Cernea, un tânăr, ateu declarat, a încercat fără succes să candideze la prezidenţialele din 2009, având o atitudine critică (anticlericală şi seculară) singulară între toţi ceilalţi candidaţi, ceea ce ne-ar putea îndreptăţi să-l descriem ca atipic pentru această ţară[40]. Această catedrală este proiectată să fie cu 20 de metri mai înaltă ca Hotelul Intercontinental, având o capacitate de peste 5000 de enoriaşi, 5 etaje, 12 lifturi şi un complex de clădiri şi amenajări adiacente (2 hoteluri de 500 de locuri, parc de 5 ha., parcare subterană de 250 de locuri, magazine, restaurante etc.) pe o suprafaţă totală de 11 ha. în zona fostului Arsenal (lângă Hotelul Marriott). Costurile construirii ei sunt estimate la 400-500 de milioane de euro, bani despre care Sfântul Sinod al BOR spunea în anul 2009 că vor fi obţinuţi jumătate din donaţii şi restul din subvenţii de la autorităţile statului (deci din taxele şi impozitele plătite de cetăţenii români de toate credinţele care niciodată n-au fost întrebaţi dacă vor să contribuie la o asemenea construcţie faraonică)[41].

În februarie 2010, sub presiunea crescândă a crizei economice, Patriarhia BOR lansa ideea unei campanii naţionale[42] pentru strângerea a 200 de milioane de euro, sumă necesară pentru finalizarea lucrărilor de construcţie la roşu (inclusiv acoperişul), urmând ca pentru finisaje şi utilare cu mobilier să fie alocată o altă sumă de 200-300 de milioane de euro care ar putea să fie obţinută prin împrumuturi bancare ce vor fi plătite în decurs de 15-20 de ani tot din donaţiile credincioşilor; în pofida reacţiilor critice ale mai multor lideri ai societăţii civile, mai ales dintre intelectuali, conducerea BOR anunţa că până la 30 mai va fi întocmit studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic pentru autorizare, totodată, fiind aleasă echipa de proiectare câştigătoare dintre cele 10 înscrise în concurs[43], până la 15 iulie se va obţine autorizaţia de construcţie, iar la 15 august 2010 va avea loc licitaţia pentru execuţia lucrărilor Catedralei care, deşi va fi de cca. 10 ori mai mică decât Casa Poporului (120 m lungime, 70 m lăţime, 120 m înălţime = cam cât un turn cu 30 de etaje), este cel mai costisitor proiect imobiliar de după 1989, lucrări care sunt planificate să se încheie în 2013[44]. Culmea, SC Vanel Exim SRL din Bacău, o firmă cu o medie de doar 6 angajați și o cifră de afaceri de numai 1,5 milioane de lei în 2010, aceeași care a proiectat catedrala ortodoxă din Bacău și vila lui Adrian Năstase din strada Zambaccian, a reușit sa câștige contractul de proiectare a Catedralei Mântuirii Neamului, spre surpriza multora[45].

Ulterior, datele s-au amânat din pricina diverselor dificultăți tehnice care au prelungit durata redactării documentațiilor, astfel că licitațiile pentru începerea lucrărilor de excavare generală și de execuție a lucrărilor de infrastructură și a altor operațiuni preliminare de pregătire și asigurare a stabilității terenului au avut loc abia între 4 februarie și 4 aprilie 2011; din totalul de 11 ha, 4 ha sunt rezervate exclusiv catedralei și clădirilor adiacente (ansamblului arhitectural), existând încă probleme cu revendicarea unor loturi mici reprezentând cca. 15% din suprafață, care se speră să fie rezolvate prin atribuirea altor terenuri în alte zone sau prin despăgubiri financiare; cât privește proveniența banilor necesari construcției se mizează în continuare pe donațiile strânse de BOR, dar și pe contribuții de la bugetul de stat acordate de Guvern și de sume virate de administrația publică locală (primăriile de sector  – sectoarele 3 și 6 s-au detașat datorită sumelor imense vărsate până acum – și Primăria Capitalei), deși majoritatea populației Bucureștiului nu mai susține subvenționarea de la bugetele locale sau de către stat a construcției[46].

Cea mai nouă motivație a patriarhului Daniel Ciobotea pentru ridicarea noii catedrale datează din noiembrie 2011 și se bazează pe faptul că s-au înmulțit membrii Sfântului Sinod într-atât încât nu mai au suficient loc la slujbe în vechea catedrală din Dealul Mitropoliei[47].

De fapt, în condiţiile în care 85% dintre români declarau în 2008 (şi procentul nu a scăzut semnificativ nici în 2009 sau 2010) că au încredere mare sau foarte mare în Biserică, potrivit datelor Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii[48], politicienii români continuă să conceapă relaţia lor cu Bisericile (confesiunile) ca una specifică traficului de influenţă, menită să-i ajute la obţinerea sau păstrarea puterii în schimbul oferirii unor avantaje materiale clericilor şi a protejării intereselor lumeşti personale ale ierarhilor. Totuși, încrederea în Biserică a scăzut între 2009 și 2011 cu 7%, de la puțin peste 89% la aproape 82%, potrivit unui sondaj IMAS din ianuarie 2011, iar în conformitate cu un studiu sociologic al Fundației Soros din septembrie 2011, doar 73% dintre cetățenii români au multă și foarte multă încredere în Biserică, în vreme ce 82% nu sunt de acord ca preoţii să sfătuiască oamenii cu cine să voteze și nici ca Biserica să se implice în politică[49].

De altfel, prelaţii nu ezită în faţa tentaţiei de a se îmbogăţi chiar în timpul crizei economice şi, sub oblăduirea „managerului cu sutană” din Palatul Patriarhiei, dezvoltă afaceri noi şi profitabile în domeniile imobiliar şi energetic, sporind averile impresionante, estimate la câteva miliarde de euro, ale BOR[50].

În condițiile în care BOR a declarat că a obținut în 2010 venituri de peste 350 de milioane de lei, toate cultele din România având averi uriașe, care însumează cca. 3 miliarde de euro, după calculele Asociației Secular-Umaniste din România, iar pentru plata salariilor clerului se alocă de la bugetul de stat cca. 750 de milioane de lei (172 de milioane de euro), fără a mai pune la socoteală banii suplimentari alocați pentru reparații și construcții de biserici de către autoritățile centrale și locale anual, ori fondurile speciale pentru Catedrala Mânturii Neamului, la dezbaterea bugetului pentru anul 2012, 20% din cele cca. 8300 de amendamente depuse de parlamentari cereau bani (aproximativ 150 de milioane de lei) tot pentru finanțarea sub o formă sau alta a bisericilor[51].

Studiile recente realizate de APADOR – CH şi Fundaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă au relevat faptul că în România, după 1989, au fost construite aproape 4000 de noi biserici, din care 3000 ortodoxe (în medie 200 anual), în vreme ce numărul de şcoli şi de spitale a scăzut foarte mult (în medie au dispărut 1056 de şcoli şi 3835 de paturi de spital pe an); în acelaşi timp, au crescut foarte mult cifrele de şcolarizare (prin presiunile Patriarhiei, care, conform unei legi din 1998, stabileşte, de comun acord cu fiecare universitate, cifrele de şcolarizare la Teologie, ca şi cele la nivel naţional, s-au introdus tot felul de duble specializări fără legătură cu piaţa muncii) şi numărul de absolvenţi de Teologie (cca. 10.000 în fiecare an, de zece ori mai mulţi faţă de 1989, care se luptă pentru o parohie, alimentând astfel corupţia endemică din sistem), precum şi finanţările statului pentru culte (doar din bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, între 2007 şi 2009 s-au alocat sume de peste 337 de milioane de euro, adică vreo 40% din total, în ultimii doi ani ai acestui interval, coincidenţă – ani electorali, sumele fiind semnificativ mai mari: de la cca. 183 milioane de lei în 2006 la cca. 319 milioane de lei în 2007, 464 milioane de lei în 2008 şi 386 milioane de lei în 2009)[52]. Mai mult, importante subvenţii de la bugetul României au ajuns la bisericile româneşti din diaspora (200.000 euro lunar din 2008), iar din 2007 se alocă 250.000 euro anual exclusiv pentru schitul ortodox românesc „Prodromu” de la Muntele Athos[53].

Toate rapoartele anuale dintre 2003 şi 2010 ale Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasă[54] constatau că partidele si politicienii români s-au grăbit mai ales în ani electorali să facă legi favorabile cultului ortodox majoritar şi s-au ferit să adopte legi care l-ar fi nemulţumit, lansând critici dure la adresa BOR, căreia Statele Unite îi reproşează, în mod constant, că îşi foloseşte influenţa asupra politicienilor pentru a obţine favoruri şi, desigur, în detrimentul minorităţilor religioase (greco-catolicii, protestanţii, romano-catolicii sau martorii lui Iehova). Cele mai grave şi mai dese cazuri semnalate sunt cele privind refuzul ierarhiei BOR de a restitui bisericile greco-catolice, accesul inegal la educaţie religioasă şi acordarea de fonduri disproporţionate pentru bisericile ortodoxe[55]. <Puţini politicieni susţin măsuri legislative care ar nemulţumi BOR. Pentru că anul 2008 a fost un an electoral, partidele si politicienii s-au grăbit să facă legi care favorizează Biserica Ortodoxă. Unii critici au acuzat că acest lucru a fost făcut pentru a câştiga bunăvoinţa Bisericii în timpul perioadei electorale>, sublinia raportul american, citat de NewsIn”[56]. Patriarhia Română a contestat vehement obiectivitatea, onestitatea şi competenţa în problematica religioasă a autorilor acestui raport, pretextând că, „în mod eronat, se ia drept normativă experienţa religioasă din SUA, care nu poate fi aplicată ca atare în Europa”[57].

Rolul primordial al cultelor, al BOR mai ales, în creşterea popularităţii politicienilor români, îndeosebi în timpul campaniei electorale, a fost subliniat şi de presa din străinătate. Astfel, cu puţin timp înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009, Agenţia „France Press” comenta negativ „religiozitatea ostentativă a majorităţii candidaţilor”, precum şi atitudinea binevoitoare interesată (din punct de vedere material) a clericilor faţă de aceştia. Patriarhia, însă, prin purtătorul ei de cuvânt, preotul Constantin Stoica, se grăbea să dea următoarele replici anoste: „Biserica Ortodoxă îşi afirmă neutralitatea politică şi asigură că nu poate împiedica niciun credincios să participe la slujbă. […] În cazul în care o decizie a Sfântului Sinod autorizează preoţii să candideze pentru posturi de consilieri departamentali, <nu este vorba de a face politica partidelor, ci politica acelor comunităţi>. Totuşi, AFP nota că o anchetă realizată cu camera ascunsă, de Realitatea TV, a demonstrat că preoţii erau permanent deschişi propunerilor de <donaţii> în schimbul unor cuvântări în favoarea unui anumit candidat la prezidenţiale, în cadrul predicilor duminicale. Totodată, AFP amintea faptul că mulţi analişti denunţă o confuzie între stat şi Biserică, întreţinută <mai ales de oamenii politici>, în pofida statutului laic al ţării: „În momentul în care preşedintele României, deci al tuturor românilor, sărută mâna Patriarhului ortodox, statul este pus într-o situaţie de subordonare în faţa Bisericii”, observa politologul Cristian Pârvulescu, vorbind despre depunerea jurământului de preşedinte de către Traian Băsescu[58].

De aceea, este evident că numai printr-o radicală schimbare de mentalitate, realizabilă doar prin cvasi-totala epurare a clasei politice actuale (fenomen improbabil, ca să nu spunem imposibil), compromisurile păguboase şi corupţia din societatea românească s-ar putea reduce drastic, separarea dintre stat şi biserică ar deveni mai credibilă, educaţia civică ar progresa, iar principiile democraţiei şi ale moralităţii creştine nu s-ar mai poticni nici de sumele bugetare periodic oferite ca o momeală clericilor drept salarii, asigurări de sănătate, indemnizaţii, subvenţii şi investiţii pentru repararea caselor parohiale şi a lăcaşurilor de cult sau de alte privilegii, oportunităţi, foloase şi avantaje materiale, nici de falsul şi exageratul respect al autorităţilor publice faţă de purtătorii de sutane care încalcă legile.

În caz contrar, am putea ajunge şi în ţara noastră, formal europeană, la situaţia din Federaţia Rusă, unde în pofida unei prevederi constituţionale similare cu cea românească privind separarea dintre stat şi biserică, Bisericii Ortodoxe Ruse i s-a garantat printr-un acord încheiat cu partidul la putere, Rusia Unită, un privilegiu unic enorm şi vădit discriminatoriu: posibilitatea examinării tuturor proiectelor legislative ce vor ajunge în Duma de Stat, deci practic un drept de veto[59].

 


[1]Aniversare – Un an de la întronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (30 septembrie 2008)”, http://www.patriarhie.ro, accesat 07.12.2009; „Întronizarea Înaltpreasfinţitului Teofan Savu în demnitatea de arhiepiscop al Iaşilor si mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (8 iunie 2008)”, http://www.patriarhie.ro, accesat 09.12.2009.

[2] http://www.catavencu.ro, accesat 14.12.2008.

[3] Pro TV, Realitatea TV, Antena 3 ş.a.

[4] Ionuţ Petcu, „De ce nu a cerut arhiepiscopul Robu consolidarea Catedralei “Sf. Iosif” ?”, România liberă, 26 octombrie 2009.

[5] Tatiana Dabija, „Biserica Romano-Catolică susţine un senator PC”, România liberă, 18 noiembrie 2008.

[6] „Marius Marinescu vs. Anca Constantinescu – Senator vs. Deputy”, http://www.youtube.com, accesat 28.07.2009.

[7] Maria Manoliu, „Bătaie, îmbrânceli şi acuzaţii de <manglă> la Primăria Capitalei”, Gândul, 1 octombrie 2009.

[8] „Justiţia validează ilegalităţile în cazul construcţiei Cathedral Plaza”, Actualitatea catolică, nr.7 (iulie)/2009, 1; Răzvan Savaliuc, „Monseniorul Robu aruncă anatema pe justiţie”, Ziua, 3 iulie 2009; „Salvaţi Catedrala! Păstorul Arhidiecezei. Scrisoare deschisă, 29.06.2009”, http://www.arcb.ro, accesat 26.07.2009; Daniela Cârlea Şontică, „Cazul „Catedrala Sfântul Iosif”, în atenţia Europei”, Jurnalul naţional, 22 iulie 2009; Mirela Corlăţan, „Ministerul Culturii, vinovat în scandalul Cathedral Plaza”, Cotidianul, 22 iulie 2009.

[9] http://www.academiaromana.ro, accesat 27.07.2009.

[10] http://www.academiaromana.ro, accesat 25.07.2009.

[11] Alina Turcitu, „Arhiepiscopia catolică se ia la trântă cu mafia imobiliară ca să apere Catedrala”, Gândul, 3 iulie 2009.

[12] „Pelerinaj la Catedrala Sfântul Iosif”, Actualitatea creştină, nr.8 (august)/2009, 8-9 şi http://www.arcb.ro, accesat 24.07.2009; Cristina Negraru, „Fără slujba de duminică în bisericile romano-catolice”, Adevărul de seară, 12 iulie 2009; Dan Radu, „5000 de credincioşi, la “slujba de protest” anti Cathedral Plaza”, Gândul, 13 iulie 2009; Simona Popa, „Desant catolic în Capitală pentru salvarea Catedralei Sf. Iosif”, Cotidianul, 13 iulie 2009; Adrian-Nicolae Popescu, „Marş pentru catedrală”, Ziua, 13 iulie 2009.

[13] Petcu, „De ce nu a cerut”, 26 octombrie 2009.

[14] http://www.arcb.ro, accesat 26.07.2009 şi Actualitatea creştină, nr.8 (august)/2009, 8-9.

[15] Jurnalul naţional, 3 iulie 2009.

[16] Între anii 2006 şi 2009, aceştia au fost cei mai activi senatori în comisiile de cercetare a cazului, au făcut multiple declaraţii politice şi au urgentat adoptarea a două hotărâri ale acestei camere parlamentare în favoarea opririi construcţiei-mamut, apoi au iniţiat o lege prin care se cere exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului pe care se construieşte Cathedral Plaza; pentru cazul monseniorului turnător – a se vedea http://www.evz.ro/detalii/stiri/fals-monsenior-turnator-la-varful-bisericii-catolice-924530.html; http://www.evz.ro/detalii/stiri/catolicul-turnator-iertat-pe-jumatate-924619.html; http://www.evz.ro/detalii/stiri/eroi-au-fost-nestiuti-sunt-inca-924840.html; http://www.adevarul.ro/locale/iasi/Iasi-_Marturia_unei_fete_bisericesti_turnata_la_Securitate_de_propriul_student_-VIDEO_0_448755208.html#; http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Peterc%C4%83, accesate 15 decembrie 2011.

[17] http://www.catholica.ro/2011/07/12/arcb-solicita-expropierea-terenului-si-demolarea-constructiei-cathedral-plaza/; http://roncea.ro/2011/07/15/ziaristi-online-ofer-cel-mai-bogat-israelian-din-lume-e-suparat-ca-a-pierdut-procesul-cu-robu-lui-ratzinger-pentru-cathedral-plaza-arhiepiscopia-solicita-demolarea-interviu-si-comunicat/; http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11038:cathedral-plaza-construcie-ilegal-nefinalizat-intre-furie-i-neputin&catid=154:documentecomunicate&Itemid=416; http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11048:infraciunile-la-cathedral-plaza-observate-pan-i-de-americani&catid=154:documentecomunicate&Itemid=416; http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11105:millennium-building-continu-dezinformarea-opiniei-publice-vis-a-vis-de-proiectul-ilegal-cathedral-plaza&catid=154:documentecomunicate&Itemid=416; http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11166:indignare-la-catedrala-sf-iosif&catid=154:documentecomunicate&Itemid=416; http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11180:procesiune-cu-relicva-papei-ioan-paul-al-ii-lea-pe-strzile-capitalei&catid=154:documentecomunicate&Itemid=416; http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10932:sfinirea-bustului-fericitului-pap-ioan-paul-al-ii-lea-din-bucureti-videofoto&catid=144:viaa-arhidiecezei&Itemid=247; http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10936:ips-ioan-aici-este-fericitul-ioan-paul-al-ii-lea-chipul-su-luminos–inregistrare&catid=144:viaa-arhidiecezei&Itemid=247; http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10933:prof-dr-sorin-oprescu-ioan-paul-al-ii-lea-cel-mai-necesar-brbat-al-sfaritului-de-secol-xx-inregistrare&catid=144:viaa-arhidiecezei&Itemid=247, accesate 15 decembrie 2011.

[18] Cristian Oprea, „Băsescu, mai ortodox decât Papa”, Cotidianul, 30 iunie 2009; Liliana Ruse, „Patriarhul Daniel i-a cedat amvonul lui Traian Predicatorul”, Gândul, 29 iunie 2009; Irina S. Chiroiu, „Băsescu mulţumeşte Bisericii Ortodoxe”, Ziua, 29 iunie 2009; Ilinca Istrati, „Pelerinaj electoral la întronizarea unui episcop”, Evenimentul zilei, 29 iunie 2009; Elena Vijulie, „Băsescu şi BOR: mulţumiri încrucişate”, România liberă, 29 iunie 2009; Cristian Oprea, „Pelerinaj şi sudoare politică la întronizarea noului episcop al Sloboziei”, Jurnalul naţional, 29 iunie 2009; Irina S. Chiroiu, „Traian Băsescu explică relaţia statului cu BOR”, Ziua, 30 iunie 2009.

[19] Realitatea TV, 28 iunie 2009.

[20] A devenit notoriu, de pildă, cazul arhiepiscopului Pimen de Suceava. Iată câteva titluri de articole din diferite ziare: Izabela Niculescu, „ÎPS Pimen, plătit cu 200 de dolari de Securitate”, Cotidianul, 31 iulie 2009; A.N., „ÎPS Pimen în misiune contrainformativă”, Ziua, 31 iulie 2009; Iulius Cezar, „Arhiepiscopul Pimen, spionul Petru”, Adevărul, 31 iulie 2009.

[21] „Legea nr.293 din 14 XI 2008, pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă  a Guvernului nr.24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii”, art. 3, lit. u), Monitorul Oficial, nr.800 din 28 XI 2008; a se vedea „Decizia Colegiului CNSAS nr.3913/16 X 2007”, în care se scrie: „S.I.E. a predat C.N.S.A.S. Adresa nr. 0093268/26.01.1990 în care se menţionează următoarele: <Rugăm dispuneţi măsuri de anulare a următoarelor numere de dosare care au fost distruse cu Procesul Verbal nr. B.1./0045058/23.12.1989 în scopul conspirării cazurilor şi scoaterea lor din conturile 225/B.1, astfel: /…/ nr. 36046 – CIOBOTEA ILIE /…/.>”.

[22] Răzvan Chiruţă, Petrică Răchită, „Reprezentanţii Patriarhiei nu împărtăşesc teoria conspiraţiei vehiculată de arhiepiscopul Tomisului. Teodosie: este o înscenare, Patriarhia: filmul e indubitabil”, România liberă, 7 mai 2009;  Doru Iordache, „Teodosie e cercetat de DNA din 2007 pentru dedulcire la ochiul dracului”, Jurnalul naţional, 7 mai 2009; Cornel Ivanciuc, „Grădina Maicii Domnului a dat faliment”, Gardianul, 7 mai 2009; Feri Predescu, „ÎPS Teodosie, pârât la DNA”, Evenimentul zilei, 13 mai 2009; Doru Iordache, „300.000 de euro din <Brâul Maicii Domnului>”, Jurnalul naţional, 25 mai 2009; Feri Predescu, „Preasfinţitul Teodosie, susţinut de Patriarh”, Evenimentul zilei, 21 iulie 2009; Ondine Gherghuţ, „Procurorii l-au luat la întrebări pe ÎPS Teodosie”, România liberă, 31 iulie 2009; Mirela Corlăţan, „ÎPS Teodosie s-a spovedit la Parchetul General”, Cotidianul, 31 iulie 2009; ***, „ÎPS Teodosie vrea să scape de urmărirea penală”, România liberă, 4 septembrie 2009; ***, „ÎPS Teodosie, în faţa anchetatorilor DNA”, Evenimentul zilei, 11 septembrie 2009; Răzvan Chiruţă, „<Libertatea> organizează conferinţe de presă în apărarea lui ÎPS Teodosie”, România liberă, 11 septembrie 2009.

[23] Realitatea TV, 15 şi 16 august 2009.

[24] Răzvan Savaliuc, „Băsescu înfierat de Arhiepiscopul Robu”, Ziua, 22 septembrie 2009; Răzvan Savaliuc, „Oprescu sare pentru Catedrală”, Ziua, 24 septembrie 2009; Robert Veress, „Turnul Cathedral Plaza, “clădit” pe un aviz dubios de la Cultură”, Gândul, 29 septembrie 2009; Răzvan Savaliuc, „Garanţie pentru Băsescu şi Videanu”, Ziua, 29 septembrie 2009.

[25] Magda Severin, „Cathedral Plaza în aer, Sedesa out”, Ziua, 23 octombrie 2009; Maria Manoliu, „Oprescu opreşte construcţia Cathedral Plaza şi îşi ia <concediu de candidat>”, Gândul, 23 octombrie 2009; Cristina Mihalaşcu, „Pe unde se mai plimbă candidaţii la Preşedinţie. Oprescu înspre Apus, Geoană spre Răsărit”, Cotidianul, 12 noiembrie 2009.

[26] Oana Bălan, „Capitala, asurzită de clopotele catolicilor!”, Adevărul, 27 octombrie 2009.

[27] Răzvan Savaliuc, „Băsescu şi Videanu au “uitat” 155 mp sub Cathedral Plaza”, Ziua, 4 noiembrie 2009.

[28] Daniela Ivan, „Arhiepiscopia aduce prejudicii Cathedral Plaza”, Jurnalul naţional, 12 noiembrie 2009.

[29] ***, „Băsescu a dat autografe pe calendarele bisericeşti”, Evenimentul zilei, 13 septembrie 2009; Roxana Preda, „Băsescu, la canonizarea lui Neagoe Basarab”, Evenimentul zilei, 26 septembrie 2009; http://www.patriarhia.ro, accesat 11.11.2009.

[30] „Doi ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (30 septembrie 2009)”, http://www.patriarhia.ro, accesat 11.11.2009.

[31] „Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la sfinţirea bisericii Palatului Cotroceni, Bucureşti, 11 octombrie 2009”, http://www.patriarhia.ro, accesat 11.11.2009.

[32] Cristian Oprea, „Pentru cine tragi clopotele, Traiane?”, Cotidianul, 12 octombrie 2009; Marian Sultănoiu, „Credincioşii au călcat în picioare <Parteneriatul politică-Biserică>”, Gândul, 12 octombrie 2009; Irina S. Chiroiu, „Clopotele Bisericii au început să bată politic”, Ziua, 12 octombrie 2009; Luiza Moldovan, „Jucătorul Băsescu devine evlavios”, Jurnalul naţional, 12 octombrie 2009.

[33] Sultănoiu, „Credincioşii”, 12 octombrie 2009; Chiroiu, „Clopotele”, 12 octombrie 2009.

[34] „Crin Antonescu şi Adina Vălean s-au cununat religios”, Realitatea. Net, 11 octombrie 2009.

[35] „Peste 12000 de credincioşi au asistat, la Iaşi, la slujba dedicată hramului Sf. Parascheva”, Newsin, 14 octombrie 2009; Maria Manoliu, „70.000 de sarmale, 10.000 de pelerini, artificii de 30.000 de euro”, Gândul, 14 octombrie 2009; Vlad Rotaru, „Politicienii au fugit din faţa sfintelor moaşte”, Bună ziua Iaşi, 15 octombrie 2009, http://www.bzi.ro, accesat 30.10.2009.

[36] Cristina Mihalaşcu, „Goana după moaşte, obicei de campanie electorală?”, Cotidianul, 28 octombrie 2009.

[37] Daniel Befu, „Geoană a reuşit baia de mulţime din a doua încercare. Un preot a reuşit să cadă de pe scenă din prima”, Gândul, 27 octombrie 2009; Realitatea TV, 26 octombrie 2009.

[38] http://www.mirceageoana.ro, accesat 31.10.2009.

[39] „CNSAS a finalizat verificarea candidaţilor la Cotroceni, niciunul nu a colaborat cu fosta Securitate”, Realitatea. Net, 5 noiembrie 2009.

[40] http://www.humanism.ro, accesat 30.06.2010.

 

[41] Cristiana Vişan, „În plină criză, 7 milioane lei pentru 48 de biserici”, Cotidianul, 21 iulie 2009; Ioana Lupea, „Mallul BOR, deschis politicienilor”, Evenimentul zilei, 29 iunie 2009; Cristian Pătrăşconiu, „Biserica, o investiţie sigură!”, Cotidianul, 29 iunie 2009; Simona Soare, „Hotel şi restaurant la Catedrala Neamului”, Adevărul, 27 iunie 2009.

[42] ***, „<Catedrala Mântuirii Neamului>. Un dar al tău pentru eternitate”, http://www.patriarhia.ro/documente/comunicate, accesat 15 iulie 2010.

[43] Stranie coincidenţă, a câştigat firma „Vanel Exim”, condusă de arhitectul Constantin Amaiei, un apropiat al patriarhului Daniel de pe vremea când acesta era mitropolit la Iaşi, iar arhitectul lucra după sfaturile lui la catedrala „Înălţarea Domnului” din Bacău; C. Amaiei a fost şi partener de afaceri imobiliare cu Sergiu Sechelariu, realizând proiectul celebrului bloc al lui Adrian Năstase de pe strada Zambaccian din Capitală. Totodată, proiectul catedralei patriarhale a fost contestat de Ordinul Arhitecţilor din România deoarece au contat mai mult ofertele de preţ, iar competitorii au putut interveni cu doar 10% asupra proiectului propriu patriarhal impus practic tuturor, rezultatul final fiind descris de arhitectul Dan Marin ca o „combinaţie nefericită de stiluri” – a se vedea Mirela Corlăţan, „Blocul lui Năstase, <frate> cu Catedrala”,  Evenimentul zilei, 8 iulie 2010.

[44] Diana Marcu, „Loterie naţională pentru construirea Catedralei Mântuirii. Cum va strânge Patriarhia 200 de milioane de euro”, Gândul, 11 februarie 2010; Aida Dănăilă, „< Mântuirea Neamului > costă 200.000.000 euro”, România liberă, 11 februarie 2010; Daniela Şontică, „Catedrala Neamului. Zece firme înscrise la concursul de proiecte”, Jurnalul naţional, 24 februarie 2010; Aida Dănăilă, „Catedrala Neamului, cel mai scump proiect imobiliar de după 1990”, România liberă, 25 februarie 2010; Stelian Tănase, „Catedrala”, Adevărul, 25 martie 2010; Diana Marcu, „Catedrala Neamului, construită cu bani împrumutaţi de la bancă”, Gândul, 4 iunie 2010.

[48] Dan Radu, „Cum s-au înghesuit 125.000 de români să pupe moaştele”, Gândul, 15 octombrie 2009.

[50] Ştefania Enache, „Preoţii îşi fac firmă de construcţii şi intră în afaceri cu energie”, Săptămâna financiară, 13 iulie 2009.

[52] Dollores Benezic, „Politică – Biserică, un parteneriat prosper în ultimii 20 de ani”, Evenimentul zilei, 26 octombrie 2009; Dollores Benezic, „România după 1989: o biserică nouă la două zile”, Evenimentul zilei, 28 octombrie 2009; Dollores Benezic, „Şcoala românească produce de zece ori mai mulţi teologi decât în 1989”, Evenimentul zilei, 30 octombrie 2009; Andrei Luca Popescu, „România în plata Domnului: dispar trei şcoli pe zi, apare o biserică la două zile”, România liberă, 18 ianuarie 2010.

[53] Dollores Benezic, „România după 1989: o biserică nouă la două zile”, Evenimentul zilei, 28 octombrie 2009.

[55] Cristina Mihalaşcu, „Politicienii nu se pot ţine departe de cele sfinte. Goana după moaşte, obicei de campanie electorală?”, Cotidianul, 28 octombrie 2009 .

[56] ***, „Raport SUA: Statul Român încurajează abuzurile Bisericii Ortodoxe”, http://www.9am.ro, accesat 28 octombrie 2009.

[57] ***, „O abordare superficială şi agresivă cu privire la viaţa religioasă din România”, http://www.patriarhia.ro/documente/comunicate, accesat 15 octombrie 2008.

[58] ***, „În România, votul trece pe la uşa bisericii”, Jurnalul naţional, 16 noiembrie 2009; http://www.9am.ro, accesat 16 noiembrie 2009.

[59] Aleksandra Odinova, „Privilegiile Bisericii Ortodoxe Ruse”, The Moscow Times, 10 iulie 2009, apud Adevărul, 17 iulie 2009.

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: